Gianlorenzo Bernini a primit, în plina perioada de creatie, eticheta de „succesor al lui Michelangelo”. Nu putea exista un compliment mai magulitor pentru un artist – sculptor si arhitect cu o activitate epuizanta –, mai ales într-o epoca în care exista o competitie acerba între mai multi maestri care voiau sa intre în gratiile papalitatii si ale Bisericii, în general. Poate ca al doilea reper al genialitatii lui Bernini este faptul ca la numai douazeci si trei de ani a fost onorat cu titlul de „Cavaler”, de catre papa Gregorio XV. La aceasta se adauga si aprecierea facuta de papa Urbano VIII, care spunea ca este fericit ca în timpul pontificatului sau exista un om precum Bernini (sa nu uitam ca în acelasi pontificat, 1623-1644, Galileo Galilei a fost obligat sa-si nege descoperirile stintifice). Cu toate acestea, cel care a realizat o opera fabuloasa pentru Cetatea Eterna a avut parte de o zi cu totul speciala în destinul sau artistic, si anume ziua în care a fost dezvelita „Fântâna celor patru fluvii” din Piazza Navona.
Era data de 12 iunie 1651. Bernini avea pe atunci cincizeci si trei de ani, traia în plina glorie. Impunatoarea lucrare era înconjurata de schele si acoperita cu uriase draperii. Papa Innocent X organizase o parada impresionanta pentru a atrage multimea. Prin Roma se plimbau care alegorice care anuntau cu surle si trâmbite evenimentul. Numai ca maestrul avea emotii foarte mari, caci nu stia care va fi reactia multimii care umpluse piata. Circumstantele erau nefavorabile, dupa foametea care bântuise în Italia. Mai multi cetateni împânzisera prin oras lozinci de genul „vrem pâine, nu fântâni”. Un curent dezaprobator venea si dinspre breasla negustorilor, careia îi fusese blocat un bun vad comercial. Cu toate acestea, papa investise mari sume din banii publici pentru arta, sfidând criza alimentara. Si totusi… Când maretia fântânii a iesit la iveala, publicul parca s-a trezit în fata unei minuni. Frumusetea personajelor ansamblului a lasat oamenii fara respiratie. Cele patru mari fluvii sunt: Gangele (reprezentând Asia), Dunarea (Europa), Nilul (Africa) si Rio de la Plata (America de Sud), fiecare având elemente simbolice de identificare. Bernini reusea înca o data sa cucereasca inimile cetatenilor Romei.
Îndelunga activitate creatoare a urmasului lui Michelangelo, Gianlorenzo Bernini (1598-1680) s-a desfasurat în plina epoca a barocului, iar maretele sale realizari se subsumeaza acestui curent. Astfel, sub protectia marelui colectionar de arta, cardinalul Scipione Borghese, Bernini a lasat posteritatii capodopere precum „Extazul Sf. Teresa”, „Apollo si Daphne”, „Rapirea Proserpinei”, „David” etc. I-a încântat pe romani cu fântâni precum Fontana del Tritone, Fontana delle Api, Fontana dei Quattro Fiumi. Piata cu colonadele din fata Catedralei Sf. Petru, ca si baldachinul cu stâlpi din bronz (douazeci de metri înâltime) din interior sunt pentru eternitate dovezile ca geniul lui Bernini a cucerit Roma. El avea o reputatie extraordinara si la Paris, unde a fost invitat la Curtea lui Ludovic XIV. Acolo era aplaudat pe strada de trecatori, iar el le raspundea cu gentilete. Dar disensiunile de la Paris l-au readus repede acasa, mai ales ca facuse afirmatii care i-au deranjat pe artistii francezi. Se stiu putine lucruri despre viata personala a acestui grandios artist al barocului italian. Fiii sai s-au afirmat dupa moartea tatalui lor, prin elaborarea unei biografii corecte si idealizate doar pe alocuri.
PAUL IOAN
Comentarii