Chirurg de exceptie, mentor al tinerei generatii de viitori chirurgi, profesorul Universitar, Dr. Stefan Neagu, seful clinicii Chirurgie II, Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, isi defineste astfel, existenta: „fac totul pentru a invinge boala”.
– Domnule Profesor, imi spuneati ca, aici, in clinica pe care o conduceti, „interventiile chirurgicale sunt prioritare in anumite situatii”. La ce va refereati?
– In primul rând la patologia tumorala care afecteaza organele intraabdominale. In replica, intervenim chirurgical fie ca e vorba de afectiunea tumorala digestiva inferioara, care are ca tinta colonul si rectul, fie in zona digestiva superioara: stomac, duoden, pancreas, cai biliare. Specializarea echipei de chirurgi din aceasta clinica este insa mult mai vasta. Daca ar fi sa pomenesc si de operatiile efectuate in cazul tumorilor hepatice.
– Este o lupta crâncena impotriva acestei cumplite boli pe care, de cele mai multe ori, ati invins-o. In ce situatii decideti necesitatea operatiei?
– Interventiile chirurgicale pentru patologia neoplazica sunt legate, in primul rând, de stadializarea tumorilor respective. Cu alte cuvinte, chirurgia are sansa de a vindeca, in cazul unei tumori maligne, numai daca tumora este localizata si nu sunt metastaze la distanta.
– Atunci, renuntati?
– Nu. Intervenim chirurgical pentru rezolvarea complicatiilor ce au fost generate de cancerul respectiv. Adica ocluzia, hemoragia sau perforatia. Dar… nu se mai pune problema de vindecare. Asa cum am spus, trebuie sa suprindem cancerul intr-o faza de inceput. Doar atunci când ridicam tumora si organul, sau o parte din organul afectat se poate produce vindecarea. Altfel, daca s-au produs diseminari ganglionare si in alte organe, interventia chirurgicala este paliativa.
– Risc si eu, acum o intrebare care a devenit obsesia omenirii. Ce determina aceasta „megaexplozie” de tumori maligne?
– Cancerul are un determinism multiplu: factori de mediu, factori alimentari, genetici si biologici. Fiecare dintre acestia, in situatii de agresiune, genereaza boala si totusi exista cineva care se poate opune cu sanse mari de reusita. Sistemul imunologic. S-a constatat, componenta imunitara are efect specific antitumoral. Uneori, acest sistem imunitar suporta o serie de influente fiind, asa cum spuneam, deprimat de factorii amintiti. De aceea, oamenii de stiinta, cercetatori s-au concentrat asupra imunologiei cancerului. In mod cert, se va descoperi ceva…
– Sa dea Dumnezeu!…
– …care sa faca, in cazul unei deviatii maligne sa se poata interveni pentru refacerea sistemului imunologic, reducând sau chiar eliminând structura canceroasa.
– Incepem sa ne cam obisnuim (vorba vine!) cu diagnosticele privind tumorile de colon sau rect. Mult mai prezent apare acum cancerul de pancreas. Cum il abordati chirurgical?
– Sunt operatii cu intentie de radicalitate. Adica extirparea tumorii. Când tumora nu poate fi indepartata sau când exista metastaze la distanta, deci apare o complicatie, respectiv icterul mecanic ce afecteaza profund functia hepatica, se practica un alt fel de interventie: o derivatie bilio-digestiva care dreneaza bila in tubul digestiv. In acest mod se ocoleste pasajul normal obstruat de cancerul de pancreas.
– Ce „beneficii” obtine bonavul prin derivatia practicata pentru drenarea bilei?
– Un avantaj imens. Pancreasul isi poate prelua, in continuare funciile endocrine si exocrine, dispare icterul si functia hepatica revine la normal. Dar tumora poate progresa. Ceea ce inseamna aparitia unui diabet si a unei insuficiente pancreatice exocrine. Dar asta mult mai târziu in evolutia bolii.
– Cu ce cazuri mai dificile v-ati confruntat?
– Din pacate am avut de-a face si cu asa-zisa patologie agresiva. Recent, un caz extrem de dificil, mai exact o plaga prin impuscare a generat distrugerea unei masive parti din tesutul hepatic.
– Va referiti la arma de foc?
– Exact. Impuscare cu arma de foc, aproximativ 15 alice au intrat in corpul pacientei. A avut, totusi, sansa ca agresiunea nu a provoct plagi vasculare mari, altfel nu ar mai fi ajuns la spital, in viata.
– Cum putem „evita” aceste interventii radicale?
– Nu se prea poate! Accidente vor fi intotdeauna, violentele, vedeti bine, s-au inmultit, iar patologia, fie tumorala, fie inflamatorie exista, din pacate. Cea mai banala inflamatie, apendicita acuta, a facut victime de când exista omenirea.
– Ce atitudine post-operatorie aveti vizavi de pacientii depistati cu tumori maligne?
– Ii monitorizam la intervale de 2-3 luni pentru ca, probabilitatea de a face metastaze sau recidive locale, in primii doi ani, este de aproximativ 80%. Adica foarte mare.
– Daca face o recidiva, interventi, din nou, chirurgical?
– Da. Am avut situatii când bolnavi operati de cancer digestiv au revenit cu o metastaza la nivelul ficatului. Uneori au recidivat si de doua ori. Este un caz concret. Dupa operatii pacienta e bine, acum.
– Adica se poate vorbi de vindecare?
– Bineinteles. Chiar vindecare. Urmarit indeaproape, dupa cinci ani de la extirparea tumorii canceroase, pacientul poate sa nu mai prezinte alta formatiune tumorala.
– Se dau tot timpul sfaturi cum ar trebui sa traim pentru a preveni boala, sau ce e necesar sa evitam de-a lungul existentei. Totusi, spaima, frica de suferinta nu mobilizeaza nimic in om? Sau sa fie vorba despre, asa cum spune dr. Costica Balan, seful sectiei explorari functionale, de aici, din spital, speranta oricarui pacient „ranit” definitiv de sinistra boala, ca „poate chiar acum s-a descoperit vreun remediu salvator”?
– Nimeni nu crede ca poate fi „victima” unei boli grave. In mod special, generatia tânara. Cei mai multi se sensibilizeaza doar când sunt probleme in familie la membri apropiati. Atunci, doar se gândesc la sanatate.
– Exista solutii ce pot preveni instalarea bolii?
– Numai controlul medical periodic. Acesta ne pune in situatia de a afla din vreme ce parte a corpului este afectata. Daca este afectata. Cu alte cuvinte trebuie sa stim totul despre starea noastra de sanatate.
– Domnule profesor, sunteti o personalitate medicala cu o zestre genetica deosebita. Tatal dumneavoastra, profesorul Valentin Neagu, si dânsul eminent chirurg si urolog, a condus Spitalul Panduri; dar si apropiatii dumneavoastra au imbratisat aceasta cariera.
– E drept, tata a fost chirurg, mama, si ea, era medic, lector la facultate, catedra de anatomie, sotia si fata mea sunt tot medici. Asadar, se continua o traditie.
– Care sunt factorii care va definesc cariera?
– Pregatirea continua profesionala, contactul permanent cu bolnavii, urmarirea si ingrijirea lor, activitatea cu studentii, cu rezidentii si nu in ultimul rând, respectul pentru viata.
– Vocatia si perseverenta va caracterizeaza, domnule profesor. Mai aveti si alte pasiuni in afara medicinei?
– Iubesc animalele. Câinii si pisicile. Le ingrijesc atât pe ale mele, am doi câini si trei pisici, cât si pe cele orfane. Si ele au dreptul la viata si eu stiu ca viata oricui trebuie respectata.
– Nu pot incheia acest interviu doar cu un simplu „multumesc”. Asadar, sa va ajute Dumnezeu sa ne redati sanatatea.
MELANIA CONSTANTINIU
Comentarii