Omul a aparut în Tara Mu?

           Cercetãri recente (ultimele douã-trei decenii) au ajuns la concluzia cã „omul istoric” ar fi apãrut în asa numita Þarã Mu, identificatã mai apoi cu Atlantida. Evenimentul a avut loc în spatiul actualului Ocean Pacific.

           Cercetãri recente (ultimele douã-trei decenii) au ajuns la concluzia cã „omul istoric” ar fi apãrut în asa numita Þarã Mu, identificatã mai apoi cu Atlantida. Evenimentul a avut loc în spatiul actualului Ocean Pacific. Dacã mijloacele tehnice ar face cu putintã o cãlãtorie pe fundul marelui ocean planetar, se spune cã s-ar putea descoperi adevãrurile acelei legendare lumi. Astfel existenta civilizatiilor cât de cât cunoscute azi nu depãseste vârsta de 12000 de ani! Aceastã atestare stiintificã naste numeroase întrebãri cu privire la fiinta umanã si deopotrivã cu privire la „fiinta vie” care este Pãmântul. Dacã evenimente catastrofale au avut loc pe Terra cu mii de ani în urmã, este imperios necesar sã speculãm ideea cã acele evenimente ar putea fi repetabile la scara planetei. Pe întinsul Oceanului Pacific a existat asadar o civilizatie superioarã, au existat oameni care au construit o civilizatie…
           Din dispãruta Þarã Mu, geografia modificatã ne mai pãstreazã unele zone, cum sunt Insula Pastelui, Tonga-Tabu, insulele Landrone, insulele Hawaii. Continentul, spun documentele, era colinar, ondulat, cu câmpii întinse. Atât manuscrisul Troano cât si alte documente strãvechi, inclusiv grecesti, vorbesc despre câmpii întinse, anterioare unor eruptii vulcanice care au creat muntii. Se mai spune cã omul a fost creat cu cunostinte despre propriul sãu spirit si a crezut si a venerat divinitatea. O identificare a leagãnului civilizatiei Mu a fost fãcutã în zona Americii Centrale. Este citat perimetrul zonei Caraibilor. Este citat si asa-numitul continent al lui Saturn, ceea ce semnificã unul din numele date Atlantidei.
           Saturn, planetã grea, având functia de purificare. Oare sub semnul acestei planete, „fiinta vie”, care este Terra, s-a încrâncenat si a distrus cu mai bine de zece mii de ani în urmã o civilizatie? Dar iatã cã unele ipoteze recente fac distinctia între Atlantida si Þara Mu. Un mare preot din templul Sais, spun documentele, i-a spus lui Solon, grecul, cã din cauza scufundãrii Atlantidei nu se poate ajunge în „Þãrile din Vest”, cum era numitã civilizatia Mu. În sustinerea acestei idei stau mãrturie inscriptiile de pe peretele templului misterelor sacre de la Uxmal, Yucatan, la care pot fi adãugate legendele uluitoare gãsite printre bãstinasii insulelor Mãrii de Sud…
           Dacã civilizatia actualã îsi are rãdãcinile în marea civilizatie stinsã cu 12000 de ani în urmã, dacã ciclicitatea distructiilor planetare respectã acelasi „model” de 12000 mii de ani, inclusiv evenimentele climatice respectându-l, atunci putem intui cã suntem contemporani cu importante modificãri atât în geografia planetei cât si în declansarea fortelor telurice care ar putea modifica radical tot ce azi face parte din fondul nostru de cunoastere si de civilizatie.
           Apare, vorbind despre civilizatii si continente dispãrute, un singur element în stare sã ne îngrijoreze: stratul de ozon care se mãreste an de an si, efect al acestei disfunctii grave, modificarea climei pe Terra si aparitia unor boli lipsite deocamdatã de remedii atestabile. Vom avea de întâmpinat evenimente planetare care au mai avut loc în istoria planetei? De ce naturã vor fi acele evenimente?
           Ultima ipotezã este aceea a „înghetului spontan”. Este cea mai îngrijorãtoare dintre ipotezele catastrofiste care circulã azi. Dacã omul constructor al civilizatiilor a apãrut în Þara Mu, vecina Atlantidei, iar ambele teritorii acum aflate pe fundul Pacificului au devenit vulnerabile, nimic nu ne împiedicã sã considerãm cã vulnerabilitatea stã „înscrisã în legile pãmântesti”! Mai adaug un aspect. Atât Þara Mu cât si Atlantida credeau în spirit si în divinitate. Ambele aveau predictii despre destinul lor. Predictiile din vechime sunt azi evaluãri stiintifice. Stãm cu ochii tintiti spre stratul de ozon si spre asteroidul ucigas care vine spre Terra. În rest, istoria curge ca un fluviu care nu are o deltã!