Considerat drept unul dintre fondatorii impresionismului, Edgar Degas respingea acel termen si prefera sa i se spuna "realist". Daca la inceputul carierei sale a dorit sa devina un pictor al istoriei, al temelor clasice, ulterior Degas a optat pentru redarea miscarii, pentru dinamism in abordarea temelor moderne. Totodata, pictorul a fost atras si de complexitatea starilor sufletesti ale oamenilor singuri. Comunicarea acestora cu restul lumii este intotdeauna o problema delicata.
Edgar Germain Hilaire Degas (numele adevarat de familie era "de Gas", dar avea neplacute rezonante petroliere) s-a nascut in acelasi an, 1834, in care Louis Braille isi perfectiona sistemul omonim de citire pentru orbi. Nu fac intamplator aceasta asociere, caci pipaitul a fost si pentru Degas esential. Numai ca maestrul a "pipait" realitatea, spre deosebire de alti impresionisti, in dinamica ei efervescenta. El a depasit cu maiestrie conditia de contemplator a pictorului si a cautat cu eleganta picturala sa reproduca miscarea. A venit pe lume intr-o familie instarita (tatal era bancher) si a mai avut inca un mare privilegiu. Astfel, dupa ce impreuna cu bunicul sau face un "turneu" de studiu al marilor maestri italieni, la ei acasa, adolescentul Degas este entuziasmat de elogiile pe care i le aduce tatal sau, Auguste de Gas! Lucru foarte rar: un tata ce-si dorea un fiu avocat de renume isi incurajeaza odrasla sa mearga pe alt drum. Pelerinajele sale de absorbtie a artei clasicilor pictorii il apropie, inevitabil, de stilul academismului clasic.
Inca o mare sansa in cariera lui Degas. Reintors la Paris (orasul sau de bastina), il intalneste pe Manet, unul dintre stalpii impresionismului. Devin buni prieteni si frecventarea celebrei cafenele a boemei, "Guerbois", se transforma intr-o obsesie. Degas avea douazeci si noua de ani cand incepe sa "piarda" doua zile pe saptamana (joi si duminica) in compania unor tineri zvapaiati ai artei, precum Monet, Renoir, Sisley si Cézanne. Prin norii de fum de tigara razbat vociferari, hohote de ras, ironii deocheate. Totul despre arta si femei frumoase. In acea atmosfera s-a creionat intorsatura din conceptia artistica a lui Degas. Gata cu academismul!
Maestrul se dedica exclusiv "impresionismului realist" (cum spunea el). Se naste si obsesia miscarii, parte integranta obligatorie a realitatii. Atunci s-a materializat si uriasul apetit pentru spectacolele de balet si pentru naravasele curse de cai. Dar cum splendoarea femeii primeaza inaintea cabalinelor, pictorul va imortaliza vaporoasele balerine timp de aproape jumatate de veac.
Privirile avide nu cautau eroticul, ci gratia. Nu liniile divine ale trupurilor, ci melosul limbajului gestual. Infundat in fotoliul sau de la balcon, Degas sorbea cu nesat, prin lentilele sale din ce in ce mai groase, ceea ce doar culoarea si forma pot reda, nu si cuvantul. Din cand in cand, mirajul femeilor obisnuite devenite zeite atunci cand se dezbracau la baie, il bantuie si pe el. Asa au aparut variantele sale de "nimfe": femeia care isi maseaza trupul cu prosopul sau isi usuca parul, crezandu-se in deplina solitudine. Dar Degas era acolo… Pana cand, tocmai lui, incep sa i se deterioreze vederea si auzul. Si, poate, predestinat de nasterea in "anul Braille", maestrul se dedica din ce in ce mai mult sculpturii. Si ce putea sa creeze mai bine decat… balerine. Fapturile lui din bronz stau si azi marturie faptului ca, de la Beethoven citire, pierderea unui simt vital nu poate umbri genialitatea.
PAUL IOAN
Comentarii