Nascut in familia unui artist – Giovanni, tatal sau, era faurar de instrumente si interpret -, Benvenuto Cellini (1500-1571) a fost unul dintre fiii celebri ai Florentei. Marele talent de bijutier, afirmat inca din adolescenta si asociat cu maiestria cantatului la flaut, l-a facut cunoscut in Florenta, Siena, Bologna si la Roma. Numai ca, inca inainte de a implini nouasprezece ani, Benvenuto isi scoate la iveala si temperamentul vulcanic si tendinta spre violenta, asemanatoare cu cele ale lui Caravaggio. Astfel, tanarul Cellini se umple de glorie cand lupta in sprijinul papei, pentru apararea Romei si chiar il ucide pe Carol III de Bourbon-Montpensier (in cadrul "Razboaielor italiene"). A fost un act de bravura, insa in urmatorii ani avea sa mai ucida de inca trei ori; pe una din cele trei victime a omorat-o pentru a-si razbuna fratele si a fost iertat de suveranul pontif.
Aventurile pareau sa nu mai conteneasca pentru acest personaj apreciat, dar si cautat pentru ispravile sale. La treizeci si sapte de ani, Cellini este urmarit si inchis pentru ca in timpul unor incidente la Roma ar fi furat pietrele pretioase ale… tiarei papale. Nu este certa acuzatia, dar a fost scapat de la executie in ultimul moment, dupa ce in prealabil reusise sa evadeze din castelul Sant' Angelo! Destinul a fost generos cu el si artistul ajunge la Paris, unde intra imediat in conflict cu metresa regelui. Dar a lucrat cinci ani cu indarjire, pana sa se intoarca la Florenta si sa reia certurile cu rivalii sai bijutieri (pe unul dintre acestia il omorase cu ani in urma). Disputele erau cu atat mai mari cu cat Cellini era favoritul papei Clement VII pentru a realiza partea artistica a monedelor statului. Cu prilejul unui astfel de scandal, marele sau rival bijutier, Baccio Bandinelli, il acuza de imoralitate si sodomie. In acele timpuri, era o culpa grava si nu era pentru prima oara cand maestrul aurar era invinovatit de homosexualitate. Mai avusese doua procese finalizate cu obligatia de a plati diverse sume – unul dintre acuzatori fiind chiar tanarul care-i servise drept model.
Numai ca Benvenuto Cellini se remarcase si ca amant al modelelor sale feminine; una dintre acestea a nascut un copil la Paris, dar maestrul nu l-a recunoscut. La batranete, a incercat sa stinga furia vietii sale si sa se calugareasca, dar n-a rezistat. Ulterior, la saizeci si doi de ani, Cellini se casatoreste cu menajera sa Piera, care aduce pe lume cinci copii…. S-a stins inainte de a implini saptezeci si unu de ani si a fost inmormantat cu fast la Florenta, biserica Annunziata. Incepuse sa-si scrie celebra sa "Autobiografie" in 1558 dar a mai trait inca treisprezece ani de meandre tumultuoase ale destinului, ca un om care nu-si gaseste linistea pana-n ultimul ceas.
PAUL IOAN
Comentarii