La 7 decembrie 1941, baza navala americana de la Pearl Harbor, Hawaii, a fost atacata fara declaratie de razboi, de catre o armata multivalenta japoneza, din mai multe directii. In doua valuri de atac, cu durata totala de 90 de minute, niponii au omorat 2.402 persoane (si 1.282 au fost ranite), au distrus mai multe nave grele de razboi si au pulverizat 188 de avioane SUA. Amplul atac-surpriza a fost dirijat de pe sase portavioane japoneze. Doar 64 de niponi au fost ucisi. Cum se poate justifica "elementul surpriza" si, in consecinta, reactia slaba a armatei si flotei SUA din Hawaii? Teoria conspiratiei arata, cu argumente, ca "atacul a fost dorit (sau cel putin asteptat), dar nu cu o astfel de amploare".
Suspiciuni si certitudini
Multiplele si complicatele argumente care demonstreaza ca SUA trebuiau sa se astepte la un atac japonez pot fi grupate in capitolele: 1. Contrainformatii cu decriptari greoaie ale mesajelor navale japoneze; 2. Birocratia comunicatiilor intre sefii Marinei, ai Armatei si cabinetul presedintelui F.D. Roosevelt; 3. Puternica dorinta a americanilor de a nu se implica direct in razboi, desi neoficial sprijineau deja convoaiele de ajutoare catre Anglia si URSS; 4. Militarismul foarte agresiv al Japoniei in China, Indochina si Malaiezia 5. Considerarea zonei Pearl Harbor ca fiind invulnerabila la atacurile cu torpiloare, pe motiv ca adancimea apei este de doar 12 metri; 6. Convingerea americanilor ca primul atac japonez (pe care-l considerau iminent) se va produce in Filipine, in cadrul "razboiului Pacificului" si decizia lui Roosevelt de a muta Flota Pacificului in Filipine; 7. Neluarea in serios a primelor observatii radar din zorii zilei de 7 decembrie 1941; 8. Neluarea in serios a unor telegrame interceptate in noiembrie 1941; 9. Dorinta presedintelui SUA de a declara razboi Germaniei si nu Japoniei, asa cum s-a si intamplat: la 8 decembrie 1941 SUA declara razboi Japoniei, iar Hitler este cel care declara razboi SUA la 11 decembrie 1941; 10. Declaratiile "interpretabile" ale mai multor inalti oficiali implicati, din care ar rezulta ca Japonia "a exagerat" cu forta atacului distrugator, inevitabil provocator de razboi; 11. Multi autori ai studiilor publicate dupa declasificarea unor dosare "Pearl Harbor" (dar nu in intregime) se intreaba cu subinteles de ce nu au fost dusi in fata Curtii Martiale a SUA urmatorii doi lideri din Hawaii: Husband E. Kimmel, amiral, seful Flotei Pacificului stationate in Hawaii si generalul Walter C. Short, comandantul Armatei SUA (inclusiv corp aerian) care avea datoria sa protejeze flotila din Hawaii. Short a murit in 1949, dar Kimmel a decedat in 1968 si a apucat sa afirme ca "multe probe incriminatorii au fost distruse".
O diversiune japoneza
Alegerea argumentelor de mai sus si ordinea lor este strict personala, dar se bazeaza pe datele reale ale istoricilor. As dori sa subliniez si alt context. Principalul motiv al atacului ar fi fost aprovizionarea cu petrol a Japoniei. In iulie 1941, SUA au incetat livrarile catre Japonia (tara fara nici un fel de resurse naturale). Sursa pentru japonezi devenea zona insulelor sud-estice din Pacific, colonii olandeze in special. In consecinta, pentru a atrage atentia SUA de la cuceririle nipone din Malaiezia, Japonia ataca Pearl Harbor ca diversiune strategica, stiind ca Hitler va coopera cu ea… Vom continua cu succesele spionajului japonez.
PAUL IOAN
Comentarii