La 43 de ani, urmand tatalui sau la tron, George al II-lea al marii Britanii si Irlandei este incoronat la 11 octombrie 1727 si va domni pana in 1760 (Casa de Hanovra). Etichetele puse acestui monarh sunt dintre cele mai diverse: suparacios, mereu prost dispus, neiubitor de carte etc. Adversarii sai politici – a fost permanent in conflict cu Parlamentul de la Londra – chiar ii spuneau "bufonul slab de inger", usor de manipulat de metrese si oameni politici. Preferam sa subliniem ca opiniile au o evidenta nuanta subiectiva si vom preciza ca acest rege a fost ultimul monarh britanic care s-a implicat direct pe front, conducandu-si trupele si riscandu-si viata (in batalia de la Dettingen, 1743, pentru succesiunea la tron in Austria).
De altfel, inainte de incoronare el s-a distins ca un luptator curajos si bun strateg. Si inca o calitate rara: el a preferat sa nu faca o casatorie de interes, ci una din dragoste. S-a dus incognito sa-si gaseasca aleasa, in Germania (unde s-a nascut) si Caroline de Ansbach i-a devenit sotie. Pentru ceremonie au fost compuse cateva opusuri de catre G.F. Händel.
Din pacate pentru familia sa, Caroline a nascut sase fete si doi baieti, dar ambii au murit inainte de a-i putea urma la tron. Se spune ca George al II-lea nu a iubit cartea, dar el este fondatorul Universitatii Göttingen (1734, azi landul Saxonia Inferioara), prima in Germania de astazi, a 9-a in Europa si a 43-a in lume, ca prestigiu. In domnia sa de 33 de ani a avut de infruntat multe convulsii politice. El nu s-a remarcat pe plan intern, dar a fost un bun diplomat si a avut un cuvant greu de spus intre dinastiile din Europa. A avut un fiu ilegitim cu amanta Amelie, contesa de Yarmouth. I-a urmat pe tron nepotul sau, George al III-lea, cunoscut drept "regele care a pierdut America".
PAUL IOAN
Comentarii