Situat intre Mediterana si Marea Rosie, in Iordania, orasul-cetate Petra, ocupat de nabateeni, a caror origine este departe de a fi cunoscuta, a avut o pozitie strategica in drumul caravanelor incepand cu secolul al VI-lea d.Ch. Un oras-cetate de anvergura, cu monumente fabuloase. In urma cu 200 de ani, in august 1812, elvetianul Johann Ludwig Burkhardt a "descoperit" impunatoarea cetate nabateana sapata intr-o faleza aflata intr-un sit enigmatic si fragil. Cand exploratorul elvetian a ajuns aici cu o calauza (dupa ce a auzit de existenta cetatii) a fost nevoit sa se converteasca la islam pentru a avea acces in aceste locuri, occidentalii fiind indezirabili. Dupa ce inspecteaza sumar constructiile (unele ruinate, altele ingropate partial) pleaca la Cairo pentru a anunta oficialitatilor arheologice marea sa descoperire.
I se pune la dispozitie o copie medievala a unei harti intocmite de Ptolemeu (nascut in secolul al II-lea d.Ch.) in care figura antica cetate Petra, o "fortareata din roca" descrisa in special de istoricul grec Diodore de Sicilia (secolul I i.Ch.). Din nefericire, tanarul explorator va disparea din lumea pamanteasca dupa 5 ani fara sa revina in sit.
Petra (piatra, in greaca) orasul cu fatade din gresie purpurie (in structura sa se afla oxizi metalici), aflat la 250 de kilometri la sud de Amman (Iordania), apare deseori in fata calatorului invaluit de nori sau vartejuri de nisip formate de vanturi, care, deindata ce acestea se imblanzesc, se lasa molatec pe sol. Falezele abrupte ale anticei capitale a nabateenilor din urma cu aproximativ 2000 de ani, apar intr-o lumina prielnica. Arhitectura monumentala cu frontoane decorate (in unele locuri cu aur) si pictate, este zdrentuita de coroziunea nisipului si a vanturilor. Acum, situl se afla in atentia unei echipe de arheologi francezi si germani care, recent, s-a deplasat spre Farasa la doi kilometri de Petra (o prelungire a orasului) pentru a studia vastele complexe arhitecturale ale unui urias sit dedicat celor trecuti in lumea de dincolo si a realiza imagini 3D (cu ajutorul laserelor) pentru a-l reconstitui virtual.
Intr-un spatiu construit in mare parte din roci, se observa urmele unor strazi, case construite pentru a adaposti cei peste 30.000 de locuitori ai orasului aflat in expansiune, si vestigiile unui mare numar de morminte. Unele ating o inaltime de 50 de metri, cum ar fi, de pilda, somptuosul mormant cu urna sau mormantul corintian, cu etaje. Vestigii ale unei lumi pierdute care atesta eforturile colosale ale unei armate de muncitori, cioplitori, zidari, sculptori, care au efectuat lucrari suspendati la diverse inaltimi, legati cu funii. Studiile, extrem de riguroase ale acestor complexe incarcate de decoratiuni, picturi si sculpturi vor fi multa vreme continuate. Pare de necrezut, dar doar un procent de 10% din arhitectura orasului a fost cercetat. (Va urma)
DORIN MARAN
Comentarii