Una dintre cele mai sangeroase batalii ale celui de-al Doilea Razboi Mondial s-a desfasurat in jurul manastirii benedictine Monte Cassino din Italia, aflata pe ultima linie de rezistenta germana pe drumul spre Roma, denumita "Linia Gustav". Unii compara batalia cu cea de la Stalingrad, alti istorici dau vina pe "volatilitatea" aliatilor care au comis erori, nu s-au sincronizat si nu s-au ajutat reciproc la momentul oportun. Nemtii voiau cu orice pret sa-i incetineasca pe aliati, caci poporul italian devenise ostil unui razboi pe cale de a fi pierdut.
O victorie à la Pirus
Dupa ce regele Epirului, Pirus, i-a invins pe romani in luptele din 279 i.Ch., el a spus: "Inca o victorie ca asta si suntem terminati". Istoricii sunt de acord ca pierderile umane din luptele de la Monte Cassino, finalizate cu victoria aliatilor, ar fi fost un succes a la Pirus. Si asta si pentru ca erau prea multe trupe: britanice, americane, franceze, neozeelandeze, indiene-britanice, poloneze, canadiene si italiene cobeligerante (antimussoliniene). Eticheta pusa de istoricul englez Richard Holmes a fost "alianta volatila" si "slab coordonata".
Contextul istoric al bataliei era urmatorul: aliatii invinsesera puterile Axei in nordul Africii, si, in 1942, Stalin cerea al doilea front european pentru a-l ajuta contra invaziei germane asupra URSS. Churchill voia neaparat o debarcare in Italia, americanii pregateau o debarcare in Franta. In 1943 s-a decis ca o debarcare in Sicilia (petrecuta in iulie) ar ajuta debarcarea din Normandia, pentru ca-i tinea pe nemti "ocupati" in sudul Europei. Dupa succesul debarcarii din Sicilia a urmat invazia Italiei continentale, prin stramtoarea Messina, in mai multe locuri (Operatiunea "Avalansa"). Iar ceea ce urma era limpede: urcarea aliatilor spre nord, pentru eliberarea Romei ocupate de Hitler.
Pregatirea atacurilor aliati-lor a fost dificila din mai multe motive: linia de fortificatii germane (Linia Gustav) era excelent organizata; comandantii aliati nu prea comunicau eficient; terenul foarte accidentat (zona deluroasa si muntoasa) din jurul orasului Cassino nu permitea camuflaj natural. Asa se explica de ce o ofensiva pornita la 17 ianuarie 1944 s-a finalizat abia la 18 mai 1944, dupa patru batalii (cu mai multe asalturi) cu pierderi grele. Asa se explica de ce unii istorici spun ca aliatii erau "niste lei condusi de magari" (aluzie la razboiul pierdut de francezi in fata prusacilor, in 1871). Manastirea Monte Cassino a fost bombardata de aliati cu 160 de bombardiere tip "B", cu 1.150 tone explozibil. Surpriza! Nemtii nu erau acolo! Din ruine au ascapat un abate si cativa enoriasi. Papa Pius al XII-lea s-a abtinut sa comenteze, dar cardinalul-secretar al Vaticanului, Luigi Maglione, a spus ca a fost "O mare prostie"…
Comori salvate
Trebuie subliniat cu obiectivitate ca numeroasele comori religioase de la Monte Cassino (peste 250.000 de documente si tiparituri, printre care si 500 de incunabule) au fost salvate datorita ofiterilor germani Maximilian Becker si Julius Schlegel, care au coordonat mutarea lor la Vatican si la Castel Sant'Angelo (resedinta papala). Cei doi au si sprijinit logistic transporturile respective. Biserica italiana le-a multumit si i-a salvat de la inchisoare, dupa razboi… La Monte Cassino au murit peste 100.000 de aliati, un pret prea mare, caci Roma a fost eliberata abia la 4 iunie 1944, iar debarcarea in Normadia a inceput dupa doua zile, la 6 iunie 1944.
PAUL IOAN
Comentarii