Jurnalistul canadian Grant Cameron a devenit interesat de ufologie in 1975 cand a vazut in sudul Canadei, impreuna cu sute de alte persoane, o spectaculoasa aparitie OZN, pe care a investigat-o apoi timp de un an si jumatate. In continuare, el s-a implicat in studierea activitatii inginerului Wilbert B. Smith, cel care a condus, intre 1950 si 1954, cercetarile oficiale OZN ale guvernului canadian, cunoscute ca "Proiectul Magnet". Grant Cameron a reusit sa gaseasca majoritatea documentelor lui Smith pe problematica farfuriilor zburatoare. A discutat cu cei mai multi fosti asociati ai lui Smith, intre care cu profesorul Eric E. Walker, care in perioada 1949-1959 fusese secretarul Research and Development Board (Consiliul pentru Cercetare si Dezvoltare) al apararii SUA si apoi presedintele Universitatii de Stat din Pennsylvania.
Walker a jucat un rol cheie in proiectele secrete OZN ale SUA, asa cum afirma si Robert I. Sarbacher. De altfel, Sarbacher, profesor de fizica la universitatea Harvard, consultant stiintific al Comitetului de coordonare pentru cercetare-dezvoltare militara si ulterior presedintele Institutului Tehnologic din Washington, a fost si cel ce i-a spus lui Smith ca subiectul OZN era clasificat "cu doua puncte mai sus" decat bomba cu hidrogen, avand, la data aceea, cel mai inalt grad de secret din Statele Unite. In ultimii ani, Cameron studiaza implicarea si actiunile presedintilor Statelor Unite in problematica OZN.
Informatiile adunate astfel au constituit substanta unei carti intitulate "UFOs, MJ-12, and the Government", scrisa de Grant Cameron impreuna cu T. Scott Crain si publicata de asociatia ufologica MUFON in 1991. O versiune adusa la zi a acestei carti este anuntata sa apara la sfarsitul anului 2012.
Intr-un articol din 28 mai 2012, Cameron a dat publicitatii notele facute cu ocazia unei conversatii care a avut loc la sfarsitul anului 1987 sau inceputul lui 1988, cu omul de stiinta Arthur W. L. Bridge care a lucrat, intre 1952 si 1969, in Comisia de Cercetari pentru Aparare a guvernului canadian. Bridge a fost membru al unui "cerc inchis" secret de angajati guvernamentali, care colaborasera cu Wilbert Smith la studiile acestuia, privind controlul gravitatii si alte directii sensibile. Bridge fusese cel mai tanar membru al cercului si participa la cercetari in afara timpului normal de lucru. Cameron spune ca el a fost singurul investigator OZN cu care Bridge a acceptat sa stea de vorba. Initial Cameron ii trimisese lui Bridge doua documente pentru comentarii, un document privind presupusul grup secret MJ-12 si o scrisoare a lui Robert Sarbacher catre cercetatorul William Steinman, in care vorbeste despre implicarea sa intr-o serie de sedinte de informare privind OZN-uri prabusite, sedinte care ar fi avut loc, in 1950, la baza militara Wright Patterson.
Cameron il caracteriza pe Bridge drept "foarte paranoid in privinta carierei sale guvernamentale". Cand Cameron a ajuns la el acasa, acesta si-a poftit sotia si cei doi copii sa iasa din camera, a incuiat usa si i-a spus musafirului sau ca nimic din ce urmeaza sa-i spuna nu are voie sa paraseasca incaperea. Citam cateva fragmente din notitele date acum la iveala. Referitor la obiectul prabusit la Roswell el a spus: "Am analizat o piesa scoasa din chestia aceea din New Mexico … era un material super-usor". Comentand scrisoarea lui Sarbacher, Bridge a fost surprins de observatia ca extraterestrii recuperati "semanau cu insectele", spunand ca el stia ca fusese vorba de umanoizi. A adaugat ca ar fi dorit ca participarea sa, la cercetarile privind OZN-urile ale lui Smith, sa nu fie publica. "Mi-a ruinat cariera si presupun ca a ruinat-o si pe cea a lui Wilbert Smith … am lucrat in aceste experimente antigravitationale cu Wilbert … nu stiau multi cu ce ne ocupam … dar de cateva ori au fost scurgeri in presa. Nu am fost sanctionat oficial".
Wilbert Smith organizase un club de persoane interesate in farfurii zburatoare, care avea peste 40 de membri, dar a existat o "celula" interna, de o jumatate de duzina de persoane cu care Wilbert efectua experimentele sale. "stiu ca eram urmariti. Cunosc cativa care veneau acolo si nu erau ceea ce pretindeau ca sunt". Bridge a adaugat ca a analizat si "o piesa din chestia aceea de la Washington", cu referire la un fragment recuperat afirmativ dintr-un OZN care a zburat in 1952 deasupra capitalei americane si a fost trimis de CIA lui Smith spre analiza, prin capitanul Donald Goodspeed, impreuna cu o mostra de "par de inger" recuperata cu aceeasi ocazie.
Misterioasa "Camera Albastra"
La scurt timp dupa prabusirea controversata de la Roswell si transportul resturilor recuperate la baza Wright (azi Wright-Patterson) au inceput sa circule zvonuri despre o misterioasa "camera albastra" in care aceste resturi ar fi fost depozitate. Tentativele, chiar ale unor foarte inalti oficiali, de a vizita acest loc au esuat sistematic, iar armata a negat tot timpul, oficial, existenta unei asemenea camere.
Intr-un articol din 13 iunie 2012, ufologul Anthony Bragalia afirma ca un document oficial, recent descoperit, ofera dovezi concluzive, in urma carora Air Force va fi obligata sa admita existenta acestui loc, precum si a altor detalii.
Comunitatea de informatii foloseste in mod obisnuit termenul de "Camera Albastra" ("Blue Room") pentru a desemna un spatiu, dintr-o cladire ultra-securizata, destinata si echipata pentru a gazdui obiecte de mare senzitivitate si de mare interes tehnologic. In cazul camerei albastre de la Wright Patterson, ne putem gandi la obiecte in relatie cu tehnologia extraterestra.
Una dintre incercarile preliminare pentru a obtine acces la aceasta camera s-a facut, in baza legii liberului acces la documente (FOIA), pe 30 decembrie 1980, de William Moore. Raspunsul pe care l-a primit a fost ca nu exista documente privind existenta vreunei camere albastre. Si senatorul, ales de cinci ori, fost general si candidat la presedintia Statelor Unite, Barry Goldwater, se referea, intr-un interviu, la incercarile sale in acest sens. El spunea ca, in primii ani 1960, i-a spus generalului Curtis LeMay "stiu ca aveti o camera (la Wright Patterson) in care puneti toate lucrurile secrete", cerand acces acolo, ceea ce i-a fost refuzat categoric.
Recent, jurnalistul Grant Cameron a descoperit raspunsul dat de Air Force, pe 9 octombrie 1991, la o cerere facuta, in baza legii accesului la informatii, de un cetatean, pe nume Brian Parks, cerere in care el mentiona ca se refera la "Camera Albastra" de la Wright Patterson. Raspunsul fusese emis de Departamentul Air Force al Ministerului Apararii al SUA, Statul Major cu sediul la baza militara Scott, Illinois, era semnat de colonelul Eddie L. Anderson, directorul menagementului informatiilor si avea numarul de identificare USAF 23775, un numar de proiect 7307, ca si un titlu "Blue Room, Wright Patterson, AFB, OH 1955". In acest raspuns, colonelul Anderson precizeaza ca filmul "Blue Room" a fost distrus pe data de 9 septembrie 1965, conform documentelor existente la baza Air Force Norton, unde erau depozitate astfel de filme.
Ufologul Anthony Bragalia, afland de la Cameron despre acest document, a facut in 12 aprilie 2012 o cerere, tot pe baza legii FOIA, in care cerea orice document sau alt tip de inregistrare, privind fisiere, functiuni si operatii ale "Blue Room", existenta acesteia la Wright Patterson, inca din 1955, fiind de acum recunoscuta prin mai vechiul document.
In raspunsul primit, pe 11 mai 2012, semnat de analistul Lynn Kane, se specifica, poate neintentionat, faptul ca inregistrarile oficiale privind "Camera Albastra" nu se afla la Wright Patterson ci la Centrul National de Informatii al Aerului si Spatiului (NASIC – National Air and Space Intelligence Center), dand modalitatile de contact. Deci Kane admitea si el existenta acestei camere. Mai mult, se stie ca NASIC este numele nou, din 1992, pentru Divizia de Tehnologii Straine a Fortelor Aeriene (Air Force's Foreign Technology Division), despre care s-a tot vorbit, in decursul timpului, ca ar detine, spre retroinginerie, resturile de la Roswell. Faptul ca misterioasa camera albastra este localizata la o agentie relativ noua, dovedeste ca aceasta "camera" ar putea fi inca "in functie". Intr-adevar, in prezentarea publica a NASIC se specifica, foarte clar, ca misiunea acesteia consta in "culegerea si analiza de informatii globale privind amenintari, prezente si viitoare, din aer si din spatiul cosmic".
Pe 17 mai 2012, a venit si raspunsul din partea NASIC, in care se spune ca, in ciuda unor cautari intense, facute de altfel si in trecut, nu s-a putut gasi nicio inregistrare legata de "camera albastra". Bragalia remarca faptul ca acest raspuns le contrazice pe cele mai vechi, care admiteau existenta unor inregistrari privind camera neagra. El promite sa continue, pe toate caile legale, sa incerce lamurirea problemei.
Acest tip de negari pare sa fie caracteristic pentru Air Force. In trecut a fost contestata, in acelasi mod, existenta unei alte entitati guvernamentale ultrasecrete: Unitatea pentru Fenomene Interplanetare (IPU – Interplanetary Phenomenon Unit). Au fost necesari zece ani pana cei interesati au reusit sa obtina informatii substantiale privind aceasta agentie. Si atunci, s-a pretins ca toate fisierele privind IPU fusesera distruse. Mai demult, s-a negat si existenta Biroului National de Recunoastere (NRO – National Reconnaissance Office) ori a vreunui document legat de el, desi azi existenta acestora este cunoscuta si unanim acceptata.
DAN D. FARCAS
Comentarii