In jungla cambodgiana, intr-un mediu extrem de umed, se afla ruinele celei mai mari constructii religioase din lume, ridicate de locuitorii orasului-metropola Angkor din Imperiul khmer. Primele relatari istorice cunoscute despre acest oras au aparut in secolul al XV-lea. Pentru exploratorii europeni, era o provocare de proportii, dar incercarile de a patrunde in jungla au esuat. In 1850, un misionar francez, cel care a cules si a raspandit aceste relatari, a reusit, cu ajutorul calauzelor, sa ajunga in acest loc misterios unde descopera ruinele uriase ale unui palat regal si ziduri sculptate infatisand scene de lupta cu razboinici asezati pe spinarea elefantilor, inarmati cu ciomege, sulite si arcuri, din care tasneau chiar si 3 sageti simultan.
I-a urmat naturalistul francez Henri Mouhot, in 1860, cel care avea sa faca lumina in trecutul Cambodgiei dar mai ales in cel legat de metropola Angkor. Aceasta se intindea pe aproximativ 100 km2, fiind considerata, in jurul anului 1000, cea mai mare din lume, cu o populatie de peste 500.000 de locuitori; o metropola impanzita de temple, statui, basoreliefuri cu scene din mitologia hindusa cu dansatoare dezvelite pana la brau, de nenumarate case din piatra si lemn, imense rezervoare de apa, terase, canale de irigatii si terenuri agricole. Unul dintre cele mai importante basoreliefuri infatiseaza un rege purtat de un elefant, cu un evantai in mana, protejat de o umbrela, aflat in fruntea armatei sale.
Maretia templelor
Textele khmere erau scrise pe piei de animale salbatice si pe frunze de palmier tratate, o mare parte dintre ele pastrandu-se intr-o buna stare de conservare pana in prezent. Informatiile despre Angkor provin si din texte scrise in limba sanscrita, din cronici chineze, musulmane si hinduse (peste 1000). Toate il indica drept intemeietor al acestei civilizatii pe Jayavarman al II-lea care si-a eliberat poporul de sub stapanirea javaneza la inceputul secolului al IX-lea. Un popor care se inchina zeului Shiva si care a construit pentru fiecare rege un templu in care figura o emblema falica – linga – ce atesta autoritatea regala.
In temple erau reprezentate deopotriva imagini ale Muntelui Meru, salasul hindus al zeilor (centrul Universului). Cel mai mare templu funerar – se intinde pe o suprafata de 2,6 km2, construit sub domnia lui Suryavarman al II-lea, este Angkor Wat, dedicat zeului Vishnu si nu lui Shiva, prevazut cu un labirint de coridoare marginite de sculpturi si basoreliefuri elaborate si turle, cea din centru, in forma de mugur de lotus, avand peste 61 de metri inaltime. Pentru a ajunge sub marea turla centrala, credinciosii strabateau un drum cu o lungime de 305 metri, flancat de sculpturi ce simbolizau istoria sacra a hindusilor.
Un taram al fagaduintei
Prosperitatea Angkorului a fost asigurata de pamantul fertil, irigat, care asigura 3-4 recolte de orez anual, de un lac imens, nu foarte adanc, colcaind de pesti, de padurile intinse, pline de arbori cu esenta tare – tek – ideal pentru constructia grinzilor, podelelor etc. Structura geologica se asociaza beneficiilor naturale, prin resursele bogate in gresie, minereu de fier, aur, argint, cupru si staniu.
Declinul
La un moment dat, populatia ar fi fost convertita la budism, o doctrina pacifista si antimaterialista care a cuprins inclusiv armata, slabindu-i puterea. In 1631, armatele thai au cucerit metropola dupa un asediu de mai bine de o jumatate de an, jefuind-o. Supravietuitorii n-au reusit sa-i redea maretia de altadata. Slabirea puterii administrative, revoltele sclavilor, perioadele lungi de seceta si malaria ar fi grabit declinul Angkorului. Ipoteze care ar putea fi intarite de o relatare legendara budista care se refera la fiul unui preot inecat in lacul Tonle Sap din ordinul unui rege, pe motiv ca ar fi ofensat familia acestuia. In replica, zeul-sarpe al lacului a provocat deversarea acestuia distrugand orasul.
DORIN MARAN
Comentarii