Departamentul actiuni executive („Departamentul V”, fost XIII)

          
          
          Un nou fragment in exclusivitate din lucrarea „Servicii secrete straine” (vol. 2), de M.

          
          
          Un nou fragment in exclusivitate din lucrarea „Servicii secrete straine” (vol. 2), de M. Ureche si A. Rogojan, Ed. PACO, (2000)
          
           Activitatea Departamentul era strict secretã, întrucât se ocupa de realizarea unor „afaceri murdare” („makrie dela”): rãpiri, sabotaje, lichidarea unor persoane. „Departamentul Actiuni Executive” a fost patronul celebrei afaceri a „umbrelei bulgãresti”, în urma cãreia a fost asasinat, la Londra, disidentul bulgar Ghiorghi Markov. Vladimir Kriucikov, seful spionajului, a fost solicitat de cãtre ministrul bulgar de interne, generalul Stoianov, sã sprijine operatiunea de lichidare. Andropov, care era atunci seful K.G.B.-ului, nu a admis o implicare directã, ci doar oferirea armei crimei, o sãgeatã microscopicã otrãvitã, care a fost lansatã dintr-o umbrelã „arbaletã”.Cine a fost Bogdan Stasinski? Ucrainianului Bogdan Stasinski si sotiei sale, est-germana Inge Pohl, li se datoreazã încheierea, în mod formal, a operatiunilor oficiale de asasinare în strãinãtate a dusmanilor considerati trãdãtori ai patriei sovietice. Evenimentul care avea sã punã capãt activitãtii traditionale a „Departamentului Afaceri Umede” s-a consumat aproape concomitent cu ridicarea zidului Berlinului si el a constat în dezertarea în vest, la 12 august 1961, a sotilor Stasinski. Bagdan Stasinski a fost ceea ce se cheamã un ucigas profesionist al K.G.B., care a executat ordinul de lichidare a lui Lev Rebet, politolog si conducãtor al emigratiei ucrainiene din R.F.Germania. Asasinatul a fost sãvârsit la München, pe data de 12 octombrie 1957, arma crimei constituind-o vaporii de acid prussic, care provoacã o moarte similarã stopului cardiac. În 1959, Stasinski a primit ordinul de a-l asasina, în acelasi mod, pe Stepan Bandera. Dupã o încercare la care renuntã, Stasinski va înfãptui, în cele din urmã asasinatul. Drept dovadã a aprecierii faptelor sale, Stasinski a primit înaltul ordin sovietic „Drapelul Rosu”. Dupã aceastã recunoastere, Stasinski a trebuit sã urmeze o scoalã specialã de 18 luni, pentru misiuni mai complexe, în Anglia si Statele Unite. Îndrãgostindu-se de germanca Inge Pohl, care nu avea aptitudini de „cetãteanã sovieticã”, lui Stasinski i s-au zdruncinat idealurile politice, devenind, dupã cãsãtorie si nasterea unui copil, un evident factor de risc. K.G.B.-ul a încercat zadarnic reeducarea cuplului Stasinski, printr-o foarte activã activitate turisticã de propagandã în U.R.S.S. Inge a reusit, împreunã cu copilul, sã se reîntoarcã la familia ei în Germania de Est. Intervenind decesul copilului, Bogdan a plecat însotit de o gardã specialã sã participe la funeralii. În aceastã împrejurare, cu numai o zi înainte de ridicarea Zidului Berlinului, cei doi reusesc sã fugã în vest. Stasinski se autodenuntã si coopereazã pentru demonstrarea vinovãtiilor sale. A fost condamnat la 8 ani de închisoare, retinându-i-se acuzatia de complicitate la cele douã asasinate. Demascarea publicã într-o instantã judecãtoreascã a faptului cã ordinele de asasinare o opozantilor erau semnate de Hrusciov si Malenkov, deci la cele mai înalte nivele ale deciziei politice si de stat, a determinat dacã nu suspendarea acestui gen de operatiuni, cel putin executarea lor cu o „mânã de lucru” strãinã, care sã nu mai implice posibilitatea dovedirii vreunei legãturi cu cei care le ordonã. Totusi, în septembrie 1964, fostul Departament XIII s-a aflat, mai mult ca sigur, la originea unui nou atentat, care a compromis vizita lui Hrusciov în R.F. Germania. Atentatul fusese realizat asupra vest-germanului Horst Schwirkman care venise la Moscova sã efectueze controlul antiinterceptare la Ambasada R.F.Germania. O datã cu cãderea lui Hrusciov, Moscova a cerut, în mod oficial, scuze R.F.G. pentru cazul respectiv. Crima, ca metodã de actiune, s-a dovedit a fi proprie serviciilor secrete sovietice si la sfârsitul anilor ’80. Astfel, în 1987, a naufragiat în Marea Neagrã nava „Amiral Nahimov”. Cei aflati la bord, printre care si generalul A.Krikunov, seful regiunii K.G.B. Odesa, au murit. Ulterior, fostul sef al Sectiei a III-a a regiunii K.G.B., colonelul (r) A.Dovjenko, si procurorul V.Zimeric au declarat cã naufragiul a avut loc pentru cã trebuia sã moarã generalul Krikunov, detinãtorul unor documente referitoare la coruptia pe scarã mare în rândul conducerii Ucrainei si a celei a U.R.S.S.