Asa cum anunta David MacDonald, directorul executiv al organizatiei ufologice americane MUFON (Mutual UFO Network), in august 2012, organizatia a intrat in posesia arhivei de saizeci de volume a ufologului Leonard H. Stringfield (1920-1994, foto), care lucrase in timpul vietii sale cu numeroase agentii guvernamentale si private, in special pe problema unor presupuse prabusiri OZN. La doar cateva minute dupa acest anunt, John Ventre, director MUFON pentru statul Pennsylvania, a comentat prin telefon ca "in aceste 60 de volume, exista dovezi ale interferentei guvernamentale, tentative ale FBI si CIA de a opri ufologii cu orice pret… El (Stringfield) numeste pe Donald Ramsfeld "secretar de stat al apararii" si pe presedintele Ford printre cei care au fost informati oficial de catre J. Allen Hynek privitor la fenomenul OZN.
El vorbeste despre investigatori OZN care au fost batuti sau amenintati cu moartea. El numeste mai multi sefi de stat pe care i-a cunoscut personal. Avea aici chiar si datele personale de contact ale actorului Jackie Gleason", ca si alte "informatii explozive" (notam ca media a speculat, in trecut, ca presedintele Nixon ar fi aratat lui Gleason cadavrul real al unui extraterestru). Ventre preciza ca MUFON planuia sa digitizeze fisierele, pentru a le pune pe viitor la dispozitia cercetatorilor.
Primele rapoarte
Subiectul OZN l-a acaparat pe Stringfield inca de la sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial. Pe 28 august 1945, ca ofiter de informatii al Air Force, era in zbor catre Tokio, intr-un avion C-46, impreuna cu 12 specialisti. Erau la o altitudine de 3000 de metri si se apropiau, sub un cer insorit, de insula Iwo Jima. Asa cum relata el: "Am fost socat sa vad, pe geamurile din dreapta, trei obiecte, in forma de picatura… Erau de un alb stralucitor, precum flacara de magneziu, si aveau o traiectorie apropiata, paralela cu a noastra. In mod neasteptat, motorul din stanga a inceput sa aiba probleme si, asa cum am auzit mai tarziu, acele instrumentelor magnetice de navigatie innebunisera. Deoarece C-46 pierdea altitudine, cu uleiul curgand din motorul cu probleme, pilotul a sunat alarma, spunand echipajului si pasagerilor sa se pregateasca de o amerizare fortata. Nu-mi mai reamintesc gandurile si actiunile in urmatoarele momente groaznice, dar am vazut ca cele trei aparitii erau cam la 20 de grade deasupra noastra si, zburand in aceeasi formatie, au intrat si s-au pierdut intr-un palc de nori. Aproape imediat, motorul avionului si-a revenit, am recastigat altitudinea de croaziera si am continuat cursa, aterizand fara probleme in Iwo Jima".
Stringfield a iesit din acest incident infricosat si un timp a incercat sa uite intamplarea. Dar a fost atras din nou in zona OZN in 1950, cand doua persoane, de a caror sinceritate nu se indoia, i-au relatat o intalnire pe care au avut-o cu o farfurie zburatoare. Stringfield a scris atunci: "In 1950, experienta pe care am avut-o in apropiere de Iwo Jima a fost pentru mine o dovada suficienta ca acele "foo fighters" din cel de al Doilea Razboi Mondial, poreclite uneori "Kraut fireball" pe teatrul european, erau unul si acelasi tip de masina si din aceeasi sursa: spatiul extraterestru".
Neplacut atins de "zvonurile privind pierderile de interceptoare Air Force care urmareau OZN-uri, de mingile de foc verzi zburand la joasa inaltime deasupra Suediei, sau in sud-vestul Statelor Unite", dar si de propria experienta, Stringfield a inceput sa-si puna tot mai des problema privind "intentiile" care s-ar putea afla in spatele acestor sonde. In acest scop, in martie 1954 el a creat organizatia CRIFO (Civilian Research, Interplanetary Flying Objects) si a inceput sa publice buletinul informativ lunar ORBIT. Buletinul a atras atentia mediei si rapid numarul abonatilor a crescut la 2500, ceea ce l-a facut cel mai mare grup civil de cercetare a fenomenului OZN din acei ani.
Apoi, pe 9 septembrie 1955, Comanda Apararii Aeriene din Columbus, Ohio, l-a invitat pe Stringfield la o colaborare pentru a trece in revista rapoartele curente OZN, fiind implicate si alte structuri oficiale. In 1957 el devine consilier de relatii publice al noului organism civil de raportari OZN, numit NICAP (National Investigations Committee on Aerial Phenomena), pozitie ocupata pana in 1972.
In 1970 Stringfield a inceput sa colecteze marturii privind prabusiri OZN care includeau si recuperarea unor cadavre de extraterestri. A reusit sa publice sapte rapoarte privind materialul colectat, pana la decesul sau, survenit in 1994. A publicat, incepand din 1957, mai multe carti privind fenomenul OZN. In viata particulara el a lucrat pentru DuBois Chemicals, o divizie a firmei Chemed Corporation, Cincinnati.
Stringfield a mai ocupat si posturile de director de relatii publice si membru al consiliului de administratie al organizatiei MUFON. A fost si director regional al CUFOS (Center for UFO Studies) infiintat de J. Allen Hynek. A fost si consilier al prim-ministrului statului Grenada, Sir Eric Gairy, in eforturile acestuia de a convinge Natiunile Unite sa infiinteze o agentie internationala de studiu al fenomenului OZN.
DAN D. FARCAS
Comentarii