Acest aparat orientabil, destinat sa franeze miscarea unui corp prin atmosfera, amortizand caderea corpurilor, depaseste, ca varsta, cu cateva secole pe cea a aparatelor de zbor. Astfel, intr-un manuscris vechi al chinezilor se spune ca imparatul Sun care a trait intre anii 2258-2208 i.Hr. a reusit sa evadeze dintr-un turn inalt, cu ajutorul a doua "umbrele" mari, aterizand pe pamant, cu bine. Tot de la chinezi, aflam ca in timpul festivitatilor prilejuite de incoronarea imparatului Fo-Kien, un acrobat a efectuat mai multe salturi reusite cu o umbrela foarte mare dintr-un turn, pentru ca in secolul al IX-lea, un arab pe nume Armen Firman ar fi sarit, tot dintr-un turn, dar din Cordoba, folosindu-se de o panza prinsa de un cadru de lemn, alegandu-se cu rani usoare.
Primele forme si materialele folosite
Intr-un manuscris rusesc de prin secolul al XIII-lea, "Cuvantul lui Daniil Zatocinik", unde sunt descrise petrecerile populare la slavi, se spune ca oamenii se lansau in aer cu ajutorul unor echipamente speciale confectionate din matase. Cu toate aceste mentionari, primul care a realizat schita unei parasute, in perioada 1480-1483, cand locuia la Milano, a fost italianul Leonardo da Vinci, pictor celebru dar si arhitect, inginer, scriitor si matematician. E posibil insa ca ideea parasutei sa nu-i apartina, este de parere istoricul Lynn White care a descoperit un manuscris italian anonim din jurul anului 1470, in care apar doua desene ale unor parasute, dintre care unul asemanator cu schita lui da Vinci.
Bazandu-se pe schitele concepute de marele savant italian, inginerul englez Adrian Nicholas a realizat, pe la sfarsitul secolului al XV-lea, o parasuta, utilizand panza de canava realizata manual, material folosit si de pictor ca suport al picturilor sale in ulei. Deoarece autoritatile engleze nu i-au permis sa foloseasca parasuta el a incercat-o in Africa de Sud. In anul 1617, Faustus Verazino da Sebenico, schita si el un astfel de obiect dar care avea calota dreptunghiulara. Mai tarziu, la 1770, francezul Defontage realiza "mantaua zburatoare", formata dintr-un numar mare de pene, iscusit prinse una de alta.
Nasul parasutei moderne
Inventata la 1783 de catre francezul Sebastien Lenormand, acesta a efectuat la 26 decembrie un salt cu parasuta sa de pe turnul Observatorului Astronomic din Montpellier, aterizand cu bine. Tot el numind-o si "parachute", denumire pastrata si azi. Dezvoltarea parasutelor s-a concentrat, mai apoi, pe construirea unor aparate mai compacte. Daca la inceput erau facute din in intins peste un cadru de lemn, la sfarsitul anilor 1790, Jean-Pierre Blanchard a inceput sa le construiasca din matase, avand o rezistenta mai mare si greutate mai mica. In 1911, rusul Gleb Kotelnikov a inventat prima parasuta pliata intr-un rucsac, avand forma unei ranite metalice, fixata pe spatele parasutistului. In Romania, prima parasuta a fost confectionata dupa un model francez, in anul 1922, iar primul salt cu parasuta din avion a avut loc pe 12 octombrie 1925, la Tecuci de catre Jean Nicolescu, locotenent de aviatie. Prima femeie romanca parasutista a fost Smaranda Braescu (1899-1960) cea care in 1931 a sarit de la 6000 m inaltime, aducand tarii noastre primul record mondial feminin, iar in 1932, la Sacramento (SUA), a sarit de la 7233 m, doborand recordul mondial absolut de la acea vreme.
IOANA FLORIA
Comentarii