Inventarea zepelinului a avut drept prima consecinta majora folosirea lui pentru bombardamentele aeriene din cumplita perioada a Primului Razboi Mondial. Populatia Europei ravasita de conflicte distrugatoare a numit acele bombardamente "Teroarea aeriana", si n-a fost nici o exagerare. Desi principalele tinte ale bombardierelor erau cele militare si industriale, numeroase bombe au cazut in zonele neutre ale unor orase importante ale tarilor beligerante. Primul oras bombardat a fost, la 6 august 1914, Liège (Belgia), de catre un zepelin al Imperiului German.
Modernizare in raspandirea mortii
Istoria bombardamentelor aeriene a cunoscut o rapida cursa a modernizarii, simultan cu o accelerare a mijloacelor de aparare si contracarare. Cronologic, primul bombardament tactic s-a produs in Libia, la 1 noiembrie 1911, cand pilotul italian Giulio Gavotti a aruncat cu mana bombe asupra pozitiilor turcesti – era razboiul italo-turc din 1911-1912. Acelasi "bombardament aerian manual" s-a produs si in cazul primei batalii de pe raul Marne (langa Paris), septembrie 1914, cand un pilot german aflat in zbor de recunoastere deasupra Parisului a aruncat dintr-un aparat "Taube" (Porumbita) bombe asupra catedralei Notre Dame.
Bombardamentele aeriene strategice ale Imperiului German contra aliatilor, si in special impotriva unor tinte militaro-economice din Anglia au inceput in forta. Kaiserul Wilhelm al II-lea a ordonat raidurile cu zepeline, care au debutat la 9 ianuarie 1915. Dar liderul german a interzis bombardarea Londrei, deoarece era ruda cu familia regala britanica. Insa interdictia a fost ridicata in mai 1915, cand englezii au atacat orase germane. Dar eficienta zepelinelor a fost redusa, ca si precizia bombelor aruncate in zone populate. Au fost 51 de astfel de raiduri, cu 84 de aparate, din care 30 doborate (1916). Nemtii au abandonat zepelinele si au decis folosirea aparatelor moderne, adica a avioanelor de tip bombardiere grele "Gotha" (raiduri de noapte din 1917) si bombardiere gigant tip "R", multimotor. Avantajul acestora fata de zepeline era covarsitor, astfel ca ele au produs pagube de miliarde de lire sterline, dar per total acest efort a fost mai putin eficient decat sperau germanii. Serviciul Aerian al Marinei Regale britanice a ripostat cu bombardamente asupra zonelor industriale germane. De asemenea, "teroarea aeriana" a condus la dezvoltarea rapida a artileriei anti-aeriene si la modernizarea aparatelor rapide numite "interceptoare", care vanau in mare viteza bombardiere grele, care nu puteau face manevre de aparare cu usurinta si erau obligate sa zboare la mare altitudine. Britanicii au folosit si avioane amfibii sau hidroavioane. Totodata, britanicii au folosit prima oara un port-avion pentru a lansa un raid contra pozitiilor inamice, la 18 aprilie 1918.
"Bombardierele vor castiga mereu"
Aceasta afirmatie apartine maresalului viconte Hugh Trenchard, poreclit "Parintele fortelor aeriene regale" (UK) si care a fost un adept convins al bombardamentelor aeriene strategice, ca sprijin de distrugere materiala si morala a inamicului. In realitate, toate puterile principale implicate in Primul Razboi Mondial au avut in dotare bombardiere usoare si grele, pe care in perioada interbelica le-au modernizat in special in privinta preciziei si frecventei de tragere. Vor aparea si bazele aeriene mobile, port-avioanele, dar se vor dezvolta si radarele si artileria antiaeriana.
PAUL IOAN
Comentarii