Aflat in orasul al carui nume il poarta, Castelul Dublin este o surpriza pentru cel care il vede pentru intaia oara, datorita amestecului neasteptat de stiluri. Din fortareata de odinioara nu a supravietuit decat Turnul Central (Record Tower) restul constructiei fiind realizat in secolul al XIX-lea. Rezultatul a fost un amestec alcatuit din o parte moderna, o parte medievala si o mare parte, cea mai mare, datand din secolul al XVIII-lea, toate elementele fiind grupate in jurul Curtii de Sus si a celei de Jos. Timp de peste 700 de ani castelul a dominat locurile si nu exista niciun alt simbol al puterii engleze in Irlanda de proportiile sale. Fiecare rebeliune impotriva dominatiei engleze tintea distrugerea lui dar niciuna nu a reusit acest lucru.
Construit in 1204 pe un teren inalt in sud de Liffey castelul a fost initial marginit pe trei laturi de apele fluviului Poddle. Sub zidul castelului, un mal abrupt coboara pana in Black Pool (Iazul Negru) sau Dubh Linn de unde si numele orasului. In timpul unor escavari din 1990 au fost gasite urmele unei cetati vikinge, ceea ce indica faptul ca din cele mai vechi timpuri fusese apreciata importanta strategica a locului.
Initial in fiecare colt al fortaretei se ridica un turn si ziduri puternice inconjurau actuala Curte de Sus in timp ce un grilaj cu tepuse inchidea poarta de nord, aflata in centrul laturei respective. In jurul anului 1242 a fost construita o capela impodobita cu vitralii. O sala spatioasa, devenita Sala Sfantului Patrick a fost construita si reconstruita pana in 1320. Originalul castel a inspirat probabil un deosebit respect nu doar pentru ca zidurile sale erau permanent impodobite cu capetele rebelilor decapitati ci si pentru ca era unicul loc in care exista apa curenta. In primele secole de dominatie engleza castelul a fost o tinta permanenta a rebelilor irlandezi. In 1534 Silken Thomas, fiul contelui Kildan, a asediat castelul cu tunuri, dar oficialii englezi se aflau in spatele zidurilor inexpugnabile, avand bautura si mancare suficienta si o impresionanta rezerva de praf de pusca. Asediul a fost respins, Silken Thomas a fost capturat si spanzurat impreuna cu cei cinci unchi ai sai.
In 1684 castelul a fost devastat de un incendiu, reconstructia i-a oferit un aer mai oficial, potrivit functiilor administrative iar Curtea de Sus si cea de Jos au devenit asemanatoare celor din zilele noastre. In acelasi timp aici a functionat un centru militar si inchisoarea orasului. Timp de trei ani intre zidurile sale a fost tinut ostatic dupa obiceiul timpurilor, Hugh Roc O'Donnel, un tanar de 15 ani, din Clanul Ulster, un clan ostil englezilor ca mai toate din tara, dar deosebit de puternic. In ajunul Craciunului din 1592, pe o noapte geroasa, cu viscol, impreuna cu cativa tovarasi, a reusit sa evadeze. Imbracati numai cu camasi de in si avand doar sandale in picioare ei au infruntat vifornita indreptandu-se spre Muntii Wiclow. Hugh Roc a supravietuit, fiind gasit de cativa barzi, care l-au descoperit in zapada, dar ceilalti au murit de epuizare si frig.
Reconstructiile au continuat in secolul al XVIII-lea si castelul a devenit resedinta viceregelui, reprezentantul puterii engleze in Irlanda. Era acum epicentrul societatii anglo-irlandeze gazduind baluri, sarbatori si oferind un loc de odihna demnitarilor straini care vizitau orasul. Sir Edward Lovett Pearce a redecorat Sala Sfantului Patrick. Din acea perioada dateaza si ornamentarea Curtilor cu caramida rosie, si o multime de alte reconstructii. In 1798 a avut loc o alta rebeliune inabusita de englezi desfasurandu-se unul dintre cele mai sangeroase episoade din istoria tarii. In timp ce zidurile erau impodobite cu cadavre s-a observat ca unul misca. Omul a fost resuscitat si obligat sa renunte la principiile sale. A refuzat categoric si a fost ucis.
In 1814 a fost construita Capela Regala numita acum "Biserica Sfintei Treimi" si a fost restaurat in stil gotic Turnul Central cu bolte elaborate si reprezentari pe ziduri ale blazoanelor viceregilor incepand cu secolul al XII-lea. Capela a fost declarata "cel mai frumos exemplu de stil gotic in arhitectura Europei". In 1916 Castelul a fost din nou atacat tot fara succes. Din 1922 a fost oferit statului Irlandez si acum gazduieste birouri, depozite de manuscrise si opere de arta; Biblioteca Chester Beatty o galerie Orientala, Muzeul Garda si camere rezervate oficialilor straini care vin aici.
IRINA STOICA
Comentarii