Orasul a fost cea dintai capitala a Regatului Portugaliei si in zilele noastre este cel de-al treilea oras al tarii dupa Lisabona si Porto, aflandu-se la jumatatea drumului intre cele doua. Vreme de aproape trei secole a impartit cu Lisabona sediul Universitatii Portugaliei, una dintre cele mai vechi din Europa. Orasul are o istorie zbuciumata, asa cum au toate orasele tarii. Situat pe un deal, pe malul involburatului Mondego, a fost numit de romani Aeminium.
In Antichitatea tarzie a devenit sediul unei dioceze, schimbandu-si numele in Coimbra, dupa distrugerea asezarii vecine, Conimbriga, cea mai importanta locatie inaltata de Imperiul Roman pe pamanturi lusitane. Distrus de vizigoti, ocupat de mauri, orasul a fost recucerit de Ferdinand I in 1064, asezarea moderna fiind consolidata in 1240 de Ioan al III-lea. Ruinele vechii Conimbriga se gasesc la 15 kilometri departare si constituie cel mai important sit arheologic din Portugalia. Lucrarile de aici au scos la lumina mozaicuri exceptionale, terme, un fragment de apeduct si ruinele unui forum. Sculpturile si alte lucrari descoperite sunt expuse intr-un muzeu foarte indragit de vizitatori.
Coimbra se imparte in doua zone clar diferentiate. Prima, zona istorica, Orasul de Sus, a fost locuita odinioara de clerici si nobili si isi conserva aerul medieval. Orasul de Jos este o concentrare de comercianti, artizani, cu un caracter predominant popular. Orasul de Sus are doua catedrale, cea veche, construita in secolul al XII-lea este ridicata in stil roman, avand o forma patrata. Aspectul de fortareata si sobrietatea interiorului sunt principalele ei caracteristici. In 1772 sediul episcopal a fost transferat in Catedrala Noua construita de iezuiti in secolul al XVI-lea, in stil baroc.
Mandria orasului o constituie insa Universitatea, cu sali rezervate manifestarilor academice, remarcandu-se in acest sens "Sala das Capelas". Complexul este format din vechea Universitate si cea noua, adaugata in 1950. Exteriorul se remarca prin coloane si vestitul turn Cabra, constructiile formand un patrulater in care se intra prin Poarta Ferea, ridicata in stil manierist. O capodopera a acestui locas de cultura este Biblioteca Juanina, realizata in stil baroc si alcatuita din trei camere. Acestea sunt bogat decorate cu lemn aurit, marmura, plafoane pictate si contine peste 37.000 de volume si manuscrise, pastrate pe rafturi elegante care se inalta pana la tavan.
In vechiul Palat Episcopal se gasesc numeroase exponate medievale dar si o curioasa retea de galerii romane la subsol. Manastirea Sfanta Cruce se inalta in apropiere de centrul orasului. Constructia a inceput in secolul al XII-lea sub domnia lui Alphonso Henric si refacuta complet patru secole mai tarziu. Este ridicata in stil manuelin si adaposteste mormintele lui Sancho I si al fiului sau. Daca Orasul de Sus are doua catedrale, Orasul de Jos are doua manastiri inchinate Sfintei Clara. Cea mai veche dintre ele a fost abandonata in secolul al XVII-lea din cauza pericolului reprezentat de inundatii. Cea noua a fost ridicata pe un loc mai sigur si conserva mormantul din argint al Isabelei de Aragon, patroana Coimbrei.
Printre constructiile civile, merita amintita Quinta das Lagrimas, locul legat de drama sentimentala traita de Inčs de Castra, iubita celui ce avea sa devina regele Petru I. Relatia lor nu era privita cu ochi buni de tatal tanarului, regele Alphonse al IV-lea, si gurile rele spun ca el a fost cel care a comandat asasinatul fetei. Orasul de Jos seduce vizitatorul prin stradutele labirintice care conserva ambianta de odinioara. Farmecul lui este sporit de tipicul fado, cea mai reprezentativa expresie muzicala a tarii. Exista o multime de locuri unde poate fi ascultat acest cantec minunat care exprima cele mai curate sentimete. Incarcata de istorie si traditii Coimbra ramane cel mai important centru cultural al tarii emanand o frumusete stranie datorata nu doar constructiilor stralucitoare, ci si minunatiilor naturale din jurul sau, lagune stralucitoare, paduri exotice si ruine antice din timpul romanilor.
IRINA STOICA
Comentarii