Desi arta fara muze este greu de conceput, atunci cand aveam de-a face cu o artista parca suntem luati prin surprindere. Si asta pentru ca e dificil de acceptat faptul ca o muza poate lua locul pictorului si poate avea trairi la fel de intense in fata sevaletului. Starea emotionala a unei femei atunci cand realizeaza o scena mitologica in care apare nudul feminin este una speciala. Insa "eroina" acestei contradictii neantagoniste din mediul artistic este, fara nici un dubiu, italianca Artemisia Gentileschi, fiica de pictor si adoptata stilistic de marele sau inaintas, Caravaggio.
Uriasa reprezentanta a barocului italian, Artemisia (1593-1656?) s-a nascut la Roma si a cunoscut faima unei "celebritati curioase" intr-un veac in care femeile nu erau vazute decat in activitatile casnice si muncind doar in agricultura. Crescand in atelierul tatalui sau, Orazio, copila cu privirea atintita asupra panzelor animate de talentul pictorilor a inceput ea insasi sa picteze de timpuriu. Si-a uimit parintele, care i-a dat primele notiuni si i-a stimulat talentul nativ, mult mai evident decat al fratelui ei. Nici Orazio nu si-a inchipuit cat de usor va patrunde Artemisia in lumea barbatilor artisti si cat de umiliti vor fi multi dintre ei, depasiti de meritele ei artistice. Evident, si Orazio lucra in spiritul "parintelui barocului italian" (Caravaggio), asa ca in toata cariera ei, Artemisia va ramane fidela clarobscurului realist (nu idealist precum multi alti adepti ai barocului). In con-secinta, suferinta si tristetea vor fi elemente nelipsite din arsenalul personajelor sale.
Inainte de a-si uimi contemporanii cu talentul sau, Artemisia a suferit o cumplita trauma. Unul dintre colaboratorii tatalui sau, Agostino Tassi, a violat-o pe cand era adolescenta. Ulterior, el nu a vrut sa se insoare cu ea si atunci tatal fetei l-a dat in judecata. Cu acel prilej, Artemisia s-a comportat foarte curajos, l-a infruntat direct pe agresor si chiar a fost torturata pentru a afla daca nu minte. A suportat "strivitorul de degete" si tribunalul l-a gasit vinovat pe Tassi… Intamplarea ii va afecta modalitatea de tratare a scenelor mitologice, din care nu va lipsi suferinta si violenta dusa la limite greu de suportat privitorului. Una dintre aceste scene exceptionale este "Judith decapitandu-l pe Holofern". Celebra scena o are drept eroina pe curajoasa evreica ucigandu-l pe liderul cotropitorilor tarii sale. Ea s-a strecutat in cortul acestuia si a luat capul lui Holofern pentru a-l arata soldatilor evrei pentru imbarbatare… O atitudine curajoasa a avut si pictorita de excepte Artemisa Gemtileschi, care s-a "strecutat" pe usa din fata in breasla barbatilor si a fost chiar prima femeie admisa in Academia di Arte del Disegno din Florenta. Gloria unei femei "neobisnuite" pentru acele vremuri a cucerit si Venetia si Florenta, ajungand si la Londra. Carol I al Angliei a rugat-o sa-i decoreze o resedinta.
Vom observa la Artemisia atat naturaletea nudurilor feminine, cat si forta pe care o emana personajele sale puse in situatii conflictuale. Din pacate, exemplul sau nu a putut fi urmat de nici o alta pictorita, cu toate ca Italia a avut in perioada barocului mai multe artiste de talent cautate de nobili si inaltul cler pentru executarea de fresce. Pe de alta parte, puterea sa de a infrunta violatorul a devenit un simbol al miscarii feministe din secolul XX. Artemisia a murit de ciuma, la Napoli, spre varsta de 60 de ani.
PAUL IOAN
Comentarii