In cadrul largului capitol istoric al loviturilor de stat, o atentie speciala este acordata asa-ziselor auto-lovituri de stat sau, altfel spus, "lovituri de stat in oglinda". Este vorba de situatia in care un lider de stat – venit la putere prin mijloace legale – isi aroga puteri exceptionale prin diminuarea puterii legistalive si preluarea unor functii interzise in mod normal. Partial (uneori total) constitutia este abolita, o parte a drepturilor civile sunt suspendate si presedintele este numit sef al guvernului. Cu alte cuvinte, fara a se decreta oficial, statul respectiv devine unul autocratic, deci cu o forma de conducere dictatoriala.
De la Julius Caesar la Mussolini
Acest gen de "rasturnare cameleonica" a modului de conducere a unui stat a debutat in antichitate, cu doua exemple celebre din Republica Romana: Cornelius Sulla (dictator in anul 81 i.Ch.) si Julius Caesar. Acesta a devenit din guvernator consul si din consul "dictator perpetuu". Sfidand Senatul Romei, el a trecut Rubiconul si s-a instalat cu forta "lider unic al Romei". Republica Romana avea sa devina imperiu sub Octavian Augustus… Peste mai mult de un mileniu, in Europa dominata de monarhii, regele Gustav al III-lea al Suediei a executat o lovitura de stat in oglinda, micsorand drastic puterile Parlamentului si ale guvernului, instaurand un fel de dictatura regala sau o conducere autocratica a tarii. Acest fapt se petrecea in anul 1772, la mai putin de un an de la incoronarea sa. Dar trebuie subliniat ca Gustav al III-lea preluase Regatul Suedez intr-o stare de inferioritate fata de Imperiul Rus, care castigase Marele Razboi al Nordului (1721), iar Suedia pierduse pozitia dominanta in regiune. De pe pozitia de dictator, Gustav al III-lea a facut reforme socio-economice, dar in 1792, dupa 21 de ani de domnie, este asasinat la un bal mascat. Regimul autocratic din Suedia a durat pana in 1809.
De mare importanta istorica pentru Europa a fost auto-lovitura de stat facuta de Benito Mussolini la 3 ianuarie 1925. Viitorul mare aliat al lui Hitler primise oficial functia de prim-ministru de la regele Vittorio Emanuele al III-lea, in 1922. Prin "Marsul Romei" se daduse o lovitura de stat prin care prim-ministrul Luigi Facta era inlocuit de suveran cu Mussolini prin forta de imprejurarilor. Iar Mussolini a stiut sa faca din partidul sau fascist un "partid-stat". Mijloacele principale ale fascistilor au fost intimidarea opozantilor politici (asasinarea socialistului Giacomo Matteotti) si a parlamentarilor prin forte paramilitare de tip "Camasile negre" (devenite forta armata oficiala dupa infiintarea lor ca "Militia Voluntara pentru Siguranta Nationala", in 1923. Tocmai aceste forte militare i-au dat lui Mussolini un ultimatul la 31 decembrie 1924, pentru a scapa definitiv de opozitie. Iar Mussolini s-a conformat si s-a declarat lider unic al tarii – de unde si porecla de "Il Duce" (din 1925). Numai ca soarta acestor dictatori a fost intotdeauna cruda: Iulius Caesar, Gustav al III-lea si Benito Mussolini (pentru a ne rezuma doar la aceste exemple) au fost asasinati.
Pericolul democratiei
In foarte multe cazuri (vom reveni la aceasta tema), auto-lovitura de stat se produce pe un fundal democratic pe care apoi liderul "schimbat la fata" il sugruma. De multe ori, acest lucru este posibil din cauza amplificarii celui mai descalificant flagel al puterii, coruptia. Fara coruptie si complici interesati financiar si politic, multe lovituri de stat in oglinda n-ar mai fi avut loc. Iar istoria fara dictatori ar fi fost mai putin sangeroasa.
PAUL IOAN
Comentarii