Cu câtiva ani in urma, am vizionat la televizor un film realizat clandestin, undeva in Statele Unite, care prezenta un soi de pretinsa vânatoare, de fapt distractia barbara a unor creaturi umane avide sa vada suferinta, sânge, moarte. Pentru orice om normal, imaginile erau de o atrocitate greu de închipuit. Partida de „vânatoare” era organizata intr-o margine de padure, dar pe un loc deschis, iar actionarii, oameni cu multi bani, venisera in cel putin zece jeepuri, dotati cu carabine si arme moderne cu luneta, precum si cu o buna-dispozitie desantata, de un primitivism grotesc si abject.
Asta, fie si numai pentru ca asa-zisul vânat era o pantera neagra (intre altele, animal ocrotit de lege, motiv pentru care actiunea era ilegala), un exemplar tânar tinut intr-o cusca metalica, extrem de speriat si terorizat de haitele de câini aduse la fata locului, pentru ca „vânatoarea” sa se deruleze cumva ca la carte! Spectacolul care a urmat a fost unul deopotriva cutremurator, dar si lamentabil pentru amatorii de asemenea senzatii tari, patologice. E clar pentru oricine ca, in conditii naturale, o pantera neagra confruntata cu un om neinarmat, daca nu il va sfâsia in câteva minute, il va pune pe fuga fara niciun fel de probleme. In cazul de fata insa se-ntelege cine a fost „câstigatorul”. Innebunita de spaima, haituita de zecile de câini, pantera s-a refugiat mai intâi sub un jeep, insotita de hohotele de râs ale bipezilor, apoi a fost obligata sa iasa in câmp deschis, unde pustile cu luneta au transformat-o imediat in tinta vie…
Va intrebati acum ce legatura ar putea avea un asemenea film (si clandestin, pe deasupra!) cu tara noastra? Este o legatura permanenta, pe care ar fi normal, intr-o lume normala, sa o realizam, sa o constientizam – si nu la modul pasiv – in fiecare clipa a vietii noastre, fie ca e luna decembrie, mai, iunie ori septembrie, fie ca ne aflam in vacanta, la munca, la facultate, in mall ori la coada pentru ajutorul de somaj, fie ca avem 25 de ani sau 47 sau 69 sau stim ca ne vom stinge in scurt timp. România este si va fi aici.
Totusi, drama noastra perpetuata in timp face ca astazi, din nou, ea sa fi ajuns pe post de pantera neagra pentru vânatorii atrasi de mirosul sângelui, al prazii sigure, participanti la o crima ritualica organizata de haitasi autohtoni.
Mai exista insa o sansa, poate ultima, ca instinctul sa se trezeasca din nou in faptura tinuta vreme indelungata in cusca si hranita cu stârvul unei libertati iluzorii, iar iubitorii de moarte sa se retraga in hrubele lor intunecate. Poate chiar azi…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii