Am rezumat în episoadele anterioare câteva opinii interesante prezentate de ufologul veteran canadian Grant Cameron, într-un lung interviu despre „OZN-urile si constiinta umana extinsa”, dat lui Alex Tsakiris, proprietarul podcast-ului Skeptiko. Iata mai jos si alte opinii interesante exprimate cu acest prilej. Ufologul a facut trimitere la articolul pe care l-a postat pe site-ul sau, intitulându-l „Cele 64 de motive pentru care Guvernul a decis sa nu-ti spuna adevarul”. Dar, dincolo de aceste motive, investigatiile sale, privind fenomenele mentale asociate cu OZN-urile, l-au condus la convingerea ca si nepamântenii au tendinta sa se ascunda.
Cameron e sigur ca „ei sunt aici” si ar putea ateriza pe peluza din fata Casei Albe când doresc, ar putea sa apara chiar si la televizor sa îsi anunte prezenta. Ei nu fac asta, deoarece se pare ca si extraterestrii au motivele lor sa-si musamalizeze prezenta. Daca aruncam o privire la ceea ce se întâmpla, este ca si când, în istoria OZN, nepamântenii întorc lent paginile unei carti, una dupa cealalta. E un fapt pe care comunitatea OZN nu l-a subliniat îndeajuns. Iata etapele: în anii 1947-1952, ei nu faceau nimic, cu exceptia faptului ca zburau în jur si-i lasau pe oameni sa-i vada; în 1952, aparent ei au început sa vorbeasca cu oamenii; în 1961, ei au început rapirea de persoane; în 1967 (nu mai devreme), începe seria de mutilari ale bovinelor; în 1982, apar cercurile în lanurile de cultura… Este ca si cum extraterestrii ar întoarce paginile unei carti, în ritmul în care vor sa ne dezvaluie niste lucruri. Ei puteau sa ne spuna ce se întâmpla înca în 1947, dar au preferat sa ne duca treptat, de-a lungul unui traseu. Acesta este – considera Cameron – un aspect mental important al istoriei fenomenului OZN.
Mesaje ciudate
În 1975 era o cu totul alta lume. Lucrurile care se întâmplau atunci nu se mai întâmpla acum. De pilda, aterizari cu urme lasate pe sol. Sau nepamânteni scunzi care se învârt în jurul navei lor cu baghete mici în mâini. Nu se mai întâmpla. Nu mai exista rapoarte despre asa ceva. Pe atunci erau si o suta de cazuri într-un an; acum nu e nici unul. E ca si cum extraterestrii ne conduc pe o anumita cale, iar acest fenomen mental este parte din ceea ce fac.
Exista unele povesti incredibile din interiorul comunitatii OZN, care arata pâna unde poate ajunge acest gen de lucruri – a spus Cameron – dând ca exemplu cazul din padurea Rendlesham. Atunci, în decembrie 1980, se pare ca o nava a aterizat în apropierea unei baze a US Air Force din Marea Britanie. James Penniston a fost unul dintre militarii martori prezent acolo si au atins acel obiect. El spune ca a primit cu acest prilej, instantaneu, un mesaj, un sir de cifre, numai unu si zero, lung de 14 de pagini. Peste treizeci de ani el putea înca sa reproduca acest mesaj, în mod identic, ori de câte ori i se cerea. Deocamdata nu se cunoaste vreo interpretare a acestor semne.
Un alt caz care l-a impresionat pe Cameron a fost povestea unui faimos rapit OZN, Stan Romanek. Unul dintre lucrurile pentru care acesta a devenit cunoscut este ca se întâmpla sa se trezeasca dintr-o data în mijlocul noptii si sa înceapa sa scrie niste formule, ca si cum ar fi sub hipnoza. Sunt niste formule matematice foarte complexe pe care altminteri nu are de unde sa le cunoasca. De pilda, a reprodus o formula a fizicianului Harold E. Puthoff, privind energia de punct zero, formula publicata recent, într-o revista de specialitate cu circulatie limitata.
Asadar – considera Cameron – extraterestrii ne conduc de-a lungul unui drum si ne sugereaza lucruri la care nu am fi ajuns pe cont propriu. E si o forma de musamalizare, dar si o divulgare treptata din partea lor. El este convins ca vom afla ce este cu OZN-urile doar atunci când nepamântenii vor decide sa ne spuna.
Alex Tsakiris a reamintit ca facuse, cu câteva luni în urma, o emisiune-interviu cu Joseph McMoneagle, care avusese renumele de „spion clarvazator nr.1” al armatei americane, între altele în cadrul proiectului ultrasecret Stargate (1991-95). El a lucrat în strânsa colaborare, pentru cercetari privind clarviziunea, cu acelasi Harold Puthoff, mentionat mai inainte, la Institutul de Cercetare Stanford.
Joe McMoneagle fusese foarte interesat de cartea „Life After Life” a lui Raymond Moody, dedicata experientelor în apropierea mortii (near-death experience – NDE), întrucât el însusi avusese o astfel de experienta în timp ce era ofiter de informatii în armata SUA, stationat în Germania. În aceasta experienta aproape de moarte, el s-a vazut parasindu-si corpul, trecând deci într-o stare de extracorporalitate, apoi s-a vazut ridicându-se la Cer si ajungând în fata acelei lumini pe care îndeobste o numim Dumnezeu. El a trait deci un contact cu o constiinta aflata, în mod clar, mult peste nivelul nostru de constiinta. Astfel de experiente, spiritual-transformatoare, au fost raportate de-a lungul timpului de nenumarate ori, indiferent daca acestea au fost de tip Kundalini, experiente crestine, sau de alta natura. Ca si în exemplul de mai sus, cu Padurea Rendlesham, exista o descarcare de informatii catre mintea celui contactat, dar exista si acel nivel, mult mai înalt, al constiintei. Ar trebui sa încercam sa punem toate aceste necunoscute în legatura unele cu altele, sa încercam sa vedem cum se potrivesc între ele…
Cameron l-a aprobat, completând ca probabil constiinta este elementul fundamental, unificator, cumva ca în filosofiile orientale. În lumea occidentala ne confruntam cu niste probleme generate de stiinta. Stiinta nu e capabila sa abordeze acest gen de probleme. Colonelul în retragere John Alexander, o persoana cu înalte autorizatii de securitate, a subliniat, in repetate ori, ca cei din Academia Nationala de Stiinte a SUA, cel mai înalt for stiintific, doar 4% accepta realitatea unor fenomene precum OZN-urile, clarviziunea, sau diverse experiente psihice. Comunitatea OZN si-a dorit mereu sa implice în studiul acestui fenomen oameni de stiinta. Cameron spunea ca i-a descurajat mereu, mentionând ca oamenii de stiinta practica si ei un soi de „crestinism”, un soi de religie, în care totul este material. „Unii cred într-un Dumnezeu cu barba, altii cred ca vor ajunge în Rai pe cai pavate cu aur”. Solutia va fi sa ne îndepartam de abordarile de felul acesta, spre un fel de filosofie orientala.
Cameron considera ca exista poate o duzina de oameni din comunitatea ufologilor care cred cu tarie ca nucleul de baza al fenomenului OZN este constiinta. El însusi ar fi unul dintre acestia, apoi Colin Andrews, Steven Greer si altii. Ceilalti vor spune ca o asemenea interpretare este un nonsens absolut, o nebunie. Pentru ei, OZN-urile sunt ceva construit „cu suruburi si piulite”, fara legatura cu constiinta umana.
Totusi, ar trebui sa aruncam o privire mai serioasa asupra acestor lucruri. Care este natura constiintei? Dar natura Universului? Este într-adevar un univers material? Cum functioneaza? La ora actuala, chiar si fizicienii se confrunta cu o seama de întrebari, foarte încurcate, de tipul acesta. Si suntem foarte, foarte departe de un raspuns clar.
Abordari spirituale
Tsakiris a spus ca e de acord cu acest punct de vedere, dar a dorit sa-l largeasca. El însusi a fost implicat un numar de ani în studiul constiintei umane extinse, întelegând ca urmatorul pas este aspectul spiritual. Parapsihologii, comunitatea psi, cercetatorii experientei din apropierea mortii, ai extracorporalitatii, au cu totii un „unghi mort” atunci când abordeaza constiinta si constiinta umana extinsa si nu pot scapa de un anumit atasament pentru materialismul stiintific. Solutia ar fi deschiderea spre conexiunea spirituala. Joe McMoneagle nu vorbea despre experienta sa în apropierea mortii ca despre o experienta pur mentala. El spune ca a fost o unire spirituala cu o constiinta de un ordin superior; de fapt, dupa perceptia sa, de un ordin mult, mult superior. Asta poate suna deranjant pentru cei cu convingeri ateiste ferme, dar s-a adunat un numar prea mare de marturii care sugereaza ca aspectul spiritual este în mod clar o parte esentiala a fenomenului OZN. Tsakiris se întreba daca si cineva din comunitatea ufologilor a ajuns la o asemenea concluzie. Poate John Mack, psihologul de la Harvard care s-a interesat de fenomenele de rapire OZN si a facut o multime de cercetari. Vorbind cu cei rapiti, el putea sa ajunga la concluzia ca ne confruntam cu un fenomen psiho-spiritual.
Raspunzând întrebarii lui Tsakiris, privind linia de demarcatie dintre cele doua viziuni, în cadrul comunitatii de ufologi, Cameron a comparat situatia cu un soi de diviziune masculin-feminin. La conferintele de OZN-uri, barbatii sunt mai preocupati de echipamente si tehnologii. Cum functioneaza navele? Cum reusesc sa zboare? De unde vin? În acest timp, femeile sunt mai deschise catre aspectele spirituale.
Noi trebuie sa privim ambele laturi, fenomenul fiind o unitate a celor doua. Deocamdata ele sunt înca separate. Am întelege, de pilda, ca experienta rapirii este, în buna masura, o experienta spirituala. La ora actuala sunt multi care spun ca rapirile sunt ceva rau, ceva ce afecteaza securitatea nationala si împotriva carora trebuie sa luptam. Se ajunge la o atitudine de tipul „noi contra lor”. Ajunge sa vedem cele mai recente filme cu OZN-uri; în toate, americanii aduc libertatea si democratia în lume, luptând cu extraterestrii cei rai care încearca sa invadeze Pamântul. Cameron este convins ca daca extraterestrii chiar ar fi vrut sa ne ocupe si sa ne distruga, puteau face asta acum 100 de ani. De ce asteapta? Un raspuns ar putea fi ca urmaresc o dezvoltare spirituala a Pamântului, în ritmul lor, dar si în folosul nostru.
DAN D. FARCAS
Comentarii