Privind, fascinati, efectele speciale de-a dreptul uluitoare care abunda in peliculele din zilele noastre, am putea fi tentati sa credem ca ele reprezinta elemente exclusive ale cinematografiei moderne. Dar, oricat ar parea de curios, trebuie sa stiti ca multe dintre aceste tehnici nu au fost inventate acum, ci exista inca de pe vremea cand bataliile epice derulate pe marele ecran nu se desfasurau pe computer, ci in realitate, cu mii de figuranti. Cum a evoluat arta tehnicilor cinematografice veti putea afla din randurile ce urmeaza.
Primul efect special
Inainte ca grafica animata pe calculator sa devina prima optiune a regizorilor, primii realizatori din lumea filmului erau nevoiti sa-si produca manual efectele speciale. Parintele acestora este – n-o sa va vina sa credeti! – ilustrul inventator american Thomas Alva Edison, cel care a patentat si „kinetograful”, o camera de filmat primitiva. Majoritatea filmelor lui Edison s-au pierdut, fiindca insusi inventatorul le-a topit spre a recupera continutul lor de argint.
Unul dintre putinele ramase, „Executia Mariei, regina scotienilor”, constituie o piatra de hotar in istoria celei de-a saptea arte, intrucat contine si primul trucaj. In film, actrita care o interpreteaza pe regina in-genuncheaza in fata butucului calaului. Acesta ridica securea si, chiar inainte sa loveasca victima, camera se opreste si actrita e inlocuita de un manechin identic. Ceilalti actori raman nemiscati. De indata ce manechinul e instalat cu capul pe butuc, camera reia filmarea si securea izbeste. Efectul ar parea pueril azi, dar in 1890, spectatorii erau oripilati si nu putini erau convinsi ca actrita chiar fusese ucisa in timpul filmarilor!
Primul accident la filmari
Harry Houdini a fost nu doar un iluzionist celebru, ci si un actor talentat si curajos, desi si putin mincinos – veti vedea imediat de ce. Filmul „The Grim Game”, in a carui productie a fost implicat, continea si o scena de cascadorii spectaculoase. Principalul cascador, Robert E. Kennedy, trebuia sa treaca de pe un avion pe altul – ambele aparate aflandu-se insa in plin zbor.
Din cauza unei rafale de vant, pilotii nu s-au putut coordona si Kennedy a cazut, nu in carlinga, ci pe una dintre aripi, agatandu-se, din fericire, de o funie, pana cand avioanele au aterizat fortat. Pana la urma, incidentul s-a terminat destul de bine: nu au fost victime, ci doar Kennedy a suferit cateva fracturi, la contactul cu solul, in schimb avioanele au fost distruse. Profitand de intamplate, Houdini a cerut sa repete si el scena si s-a ales, de asemenea, cu oase rupte. In secventele care au aparut in film Kennedy este cel care se leagana la capatul funiei coborate din avion, desi Houdini a sustinut toata viata ca ar fi fost el.
Prima reclama
Desi stim ca sunt un rau necesar, nimanui nu-i place sa urmareasca reclame la televizor. Aflati insa ca reclamele n-au aparut odata cu introducerea micului ecran, ci au existat inca de la primele incercari de cinematografie. Primul care a introdus reclamele a fost acelasi Edison, care, cu ani inainte sa devina un adversar inversunat al tutunului, facea reclame la tigarile Admiral. Pe atunci, adica in 1897, reclamele nu se difuzau insa incluse in film, ci erau proiectate pe acoperisurile cinematografelor, gratuit, pentru ca mii de oameni sa le poata vedea. Intr-un rand, s-a produs un asemenea ambuteiaj din cauza oamenilor care cascau gura la reclame incat proiectionistul a fost arestat pentru tulburarea ordinii publice!
Primul film cu animale
Nu avem incotro si trebuie sa va spunem ca si primul film in care apar animale a fost realizat de acelasi Edison. Este vorba de „Pisicile boxere”, turnat in 1893. Cele doua protagoniste au pe labute manusi miniaturale de box si se lovesc reciproc, sub privirile atente ale unui arbitru. Filmul nu dura decat 22 de secunde, dar starnea hohote de ras in salile de cinematograf. Si, daca primul film cu animale a fost o comedie, al doilea a fost mai curand documentar: Eadweard Muybridge a fost un fotograf american de origine britanica, dornic sa afle care e mecanismul prin care pisicile cad intotdeauna in picioare. Filmul sau, „Falling Cat”, a folosit mai multe camere, inregistrand caderea unei pisici cadru cu cadru si a fost, de asemenea, foarte urmarit de spectatorii acelor vremuri.
Primul film color
Multa vreme s-a considerat ca primul film color ar data din 1909. Dar recent a fost redescoperita la National Media Museum din Marea Britanie o bobina de film color datand din 1901. Autorul ei este Edward Raymond Turner, un vizionar care a folosit filtre albastre, verzi si rosii pentru a capta imaginile. Dar tehnologia lui a fost considerata un esec la ora aceea, intrucat cadrele apareau blurate. In realitate, Turned crease o camera care captura cu succes culorile, dar proiectorul suprapusese imaginile, rezultand un film de calitate inferioara. Abia mai tarziu, George Albert Smith a utilizat sistemul Kinemacolor, care folosea doar doua culori, inspirandu-se, tacit, din inventia lui Turner.
Primul horror
Astazi ne poate starni cel mult un zambet intelegator, dar in 1896, cand a fost lansat, „Castelul bantuit” dadea fiori spectatorilor. Filmul legendarului regizor Georges Melies a fost considerat multa vreme pierdut, pana cand a fost gasita o copie a lui, in 1988, tocmai in Noua Zeelanda. Avand doar trei minute, filmul spune povestea unui tanar care patrunde intr-un castel populat de tot felul de creaturi demonice, printre care un om care se transforma in liliac, o fantoma invesmantata intr-un cearsaf, evident si un schelet tras cu sfori. Oricum, merita remarcate inovatiile tehnice ale lui Melies, care combina efectele de stop-cadru cu valatucii de fum ce dau iluzia unei atmosfere magice.
GABRIEL TUDOR
Comentarii