Cu secole in urma in Braila, o citadela care a prosperat spectaculos in urma activitatilor comerciale, a fost construita o cetate, cu o istorie sângeroasa, prevazuta cu un sistem ingenios de tuneluri secrete, din care, din nefericire, s-au pastrat doar câteva portiuni pe care locuitorii le numeasc hrube. „De-a lungul a sute de ani s-au batut românii, turcii si rusii ca sa cucereasca frumoasa cetate de la gurile Dunarii. Soliman Magnificul, Mehmet al II-lea Fatih, Ioan Voda cel Cumplit, Mihai Viteazul au asediat zile si nopti strasnica fortificatie construita de otomani in Ibraila pe ruinele unei cetati dacice. In Ibraila se facea un comert mai infloritor decât in toate orasele tarii”, spune un cronicar bizantin.
Din 1538, anul in care zona Cetatii Brailei este ocupata de Soliman Magnificul si pâna in 1828, aceasta a avut un rol comercial extrem de important, devenind, asa cum spun cronicile, „cel mai avut oras din toate principatele române”.
Dupa ce Braila intra direct sub administrarea Portii, devine cap de pod al intereselor otomane in regiune. Turcii construiesc aici o cetate mareata, greu de cucerit, care avea o excelenta pozitie strategica, fiind ridicata pe cel mai inalt loc de pe terasa Dunarii, soldatii putând tine piept unei armate de zece ori mai numeroasa decât cea din cetate. Minarete semete se inaltau indaratul zidurilor, fântâni adânci, cu apa limpede, au fost sapate pentru ca „Ibraila”, cum era numita in acele vremuri, sa reziste cât mai mult in timpul asediilor. In timp, turcii au incercuit citadela cu numeroase ziduri de aparare. In subsolul cetatii au fost construite retele de tuneluri secrete, pe trei nivele, pâna la o adâncime de 10 metri, incapatoare, prin care se puteau deplasa cu usurinta carute, pentru transportul proviziilor, armamentului, munitiei, dar utilizate si pentru relocarea militarilor.
In 1828, dupa ultimul asediu sângeros, rusii au hotarât sa faca una cu pamântul citadela Brailei. 3000 de muncitori au reusit, dupa trei ani de eforturi, sa o darâme. Braila ar fi ramas, in mare parte, o citadela medievala la fel de frumoasa ca aceea a Sighisoarei, daca nu ar fi fost distrusa. Roase de timp si de apele subterane, tunelurile au inceput sa cedeze la inceputul secolului XX. Alertate de locuitori ale caror case se naruiau, autoritatile comuniste au comandat un amplu studiu Institutului de Geologie al Academiei, in urma caruia a fost descoperita reteaua subterana. Tunelurile au fost insa imediat astupate, doar unele portiuni au fost salvate. In deceniile trecute, in diverse spatii verzi din oras, au inceput sa apara guri de tunel. O mica parte dintre faimosele subterane, aflate in centrul vechi al orasului, a ramas intacta pâna azi. Multe povesti s-au infiripat in legatura cu aceasta cetate, despre care vom vorbi curând.
DORIN MARAN
Comentarii