Ati auzit de „filmele inteligente”? Oricat ar parea de curios, aceasta este o sintagma des vehiculata in lumea cinefililor si ea nu se refera neaparat la filmele de arta, ci la acele pelicule care marcheaza noi parametri in istoria cinematografiei. Sunt productii cu o idee novatoare si care transmit un mesaj atat de intens incat el deschise porti pana atunci nebanuite filosofilor si chiar oamenilor de stiinta, astfel ca oricine iese de la cinema, dupa un asemenea film, se poate considera „mai inteligent”. In randurile urmatoare, va prezentam cateva filme din aceasta categorie.
Contact (1997)
Dupa ani de cercetari, dr Ellie Arroway (Jodie Foster, in unul dintre cele mai bune roluri ale ei) descopera mesaje radio transmise de fiinte inteligente, care ii transmit planurile de realizare a unui dispozitiv misterios. Una dintre revelatiile oferite de acest film ar fi ca extraterestrii pe care ii cautam la mii de ani-lumina departare s-ar putea afla, de fapt, foarte aproape de noi. Inspirat de cartea similara a lui Carl Sagan, filmul e o ilustrare a conceptiilor acestui regretat savant, care demonstreaza, intr-un mod de-a dreptul poetic, ca toata stiinta noastra, confruntata cu realitatea, e primitiva si copilareasca, dar e totusi cel mai pretios lucru pe care il avem.
Al saselea simt (1999)
Un baietel ce comunica cu spiritele, fara sa stie ca acestea apartin unor oameni morti, cere ajutorul unui psiholog. Filmul nu este unul despre spaime si tenebre, cum au crezut multi, ci despre credinta, implicare, durerea pierderii unor fiinte dragi si iubire. Iar coloana sonora accentueaza sentimentul de nostalgie pe care filmul il imprima telespectatorului. O surpriza deosebit de placuta o reprezinta, pe langa performanta micului Haley Joel Osment, si prestatia lui Bruce Willis, „baiatul dur” de la Hollywood, cel care, vorba unui banc faimos, „n-a jucat in Titanic pentru ca i-ar fi salvat pe toti” si care dovedeste, in „Al saselea simt”, valente de sensibilitate nebanuite.
Zbor deasupra unui cuib de cuci (1975)
Dupa sosirea intr-un azil psihiatric, un rebel (Jack Nicholson) ii raliaza in jurul sau pe ceilalti pacienti, spre a se opune atitudinii opresive a Sorei Ratched, o femeie ce aduce mai mult a tiran decat a asistenta medicala. Atunci cand filmul a avut premiera, unii spectatori au fost atat de socati de imaginea terifianta a vietii din azil, incat au parasit sala de proiectie. Pe langa faptul ca a provocat o revolutie in sistemul medical american – intrucat, desi o fictiune, filmul reflecta atitudini si stari de fapt care erau inca, in acei ani, inradacinate in sistem – filmul a dus la o schimbare radicala a perceptiei fata de cei considerati „alienati”, privitorul simtindu-se mai apropiat de pacienti decat de medici si de asistente.
Forrest Gump (1994)
Desi e departe de a fi un simbol al inteligentei, frumusetii sau altor calitati umane, Forrest Gump este prezent la unele dintre cele mai importante momente ale istoriei ultimelor decenii. Practic, atitudinea lui reprezinta lumea asa cum ar trebui sa fie: loiala, umila, onesta. Forrest este un „enfant sauvage”, un frumos salbatic modern, desprins parca din cartile lui Rousseau, un om care nu poate minti si care face totul, chiar si orice corvoada, cu draga inima si cu zambetul pe buze. Doar in America, el ar fi putut avea o asemenea viata interesanta, intalnindu-i pe Elvis, presedintele Kennedy, John Lennon. El pleaca in Vietnam deoarece crede sincer in idealurile patriotice si devine un erou national, desi nu si-a propus niciodata asta. Filmul este o extraordinara fabula moderna, a carei morala este ca, indiferent ce fel de oameni sunem, nu trebuie sa uitam in niciun fel de situatie sa fim oameni.
Matricea (1999)
Thomas A. Anderson e un om care duce doua vieti. Ziua, e un programator cibernetic oarecare, dar noaptea devine un hacker primejdios, poreclit Neo. Intotdeauna, Neo si-a pus intrebari privind realitatea, dar adevarul se va dovedi mai presus de imaginatia lui. Neo se vede luat in vizor de politie in momentul cand e contactat de Morpheus, un hacker legendar, considerat „terorist” de catre guvern. Morpheus va fi acela care ii va deschide ochii, facandu-l sa inteleaga ca planeta nu mai e decat o intindere pustie, cucerita de o rasa de roboti care au intemnitat mintile oamenilor intr-o realitate artificiala numita Matrix – Matricea. Razvratit impotriva robotilor, Neo trebuie sa se intoarca in Matrix si sa-i infrunte pe „agenti”, de fapt programe cibernetice superputernice destinate inabusirii rebeliunii umane. Filmul fratilor Wachowski e o capodopera, nu doar la nivelul imaginilor, jocului actoricesc, decorurilor futuriste, ci mai ales al ideii uimitoare care a stat la baza lui si care te face sa te intrebi, atunci cand pe generic apare „The End”, daca nu traiesti si tu, de fapt, doar intr-o matrita care ascunde adevarata realitate…
2001: O odisee spatiala (1968)
Omenirea descopera un bizar monolit artificial, ingropat pe Luna si trimite catre el o nava spatiala cu echipaj uman, dirijata de computerul hiperinteligent HAL. De fapt, istoria se repeta, pentru ca, in secventele de debut vedem ca un astfel de monolit, trimis pe Pamant, le ajuta pe maimute sa devina oameni. Acum, evolutia care le-a permis oamenilor sa ajunga pe Luna si sa construiasca roboti, se intoarce impotriva lor. Pentru ca HAL intra intr-o competitie directa cu astronautii, fiecare incercand sa ajunga la monolit. Invingatorul din duelul lor va putea face urmatorul pas in evolutie, oricare ar fi acesta. Adaugati muzica divina a lui Strauss si veti avea reteta completa a unuia dintre cele mai bune filme produse vreodata.
Inchisoarea ingerilor (1994)
Doi barbati intemnitati pentru o lunga perioada de timp gasesc alinare si, in cele din urma, mantuire, in prietenia care ii leaga mai presus de orice. Filmul are un mesaj maret si profund si un fundament care se numeste „speranta”. Felul in care scenariul este transpus pe ecran face din „Inchisoarea ingerilor” mai mult decat un film. E o veritabila lectie de viata. E un film despre care oamenii vor mai vorbi si peste 50, si peste 100 de ani. O poveste despre libertate, dar nu neaparat libertatea fizica, ci libertatea spirituala, eliberare de bigotism si de ura. E cu adevarat un film „fara varsta”, de care nu te poti plictisi, indiferent de cate ori il vezi.
GABRIEL TUDOR
Comentarii