Asa cum multi au subliniat, talentul unui actor se distinge nu prin felul in care el interpreteaza roluri de june prim, de Fat-Frumos sau de eroi fara teama si fara prihana, ci prin felul in care da viata unor personaje negative, chiar malefice – iar regretatul nostru Gheorghe Dinica este cel mai bun exemplu in acest sens. In randurile ce urmeaza va propunem sa facem impreuna o incursiune in lumea „baietilor buni” transformati, pentru ca asa cerea scenariul, in „baieti rai”.
Ray Liotta in rolul lui Henry Hill („Baieti buni” – 1990)
Chiar daca performanta uluitoare a lui Joe Pesci in acest film l-a eclipsat pana si pe marele De Niro, Liotta reuseste totusi sa straluceasca in rolul gangsterului Henry Hill. Actorul ar fi vrut sa-l intalneasca si pe adevaratul Hill in viata reala, dar regizorul Martin Scorsese nu i-a permis asta, asa incat Liotta a trebuit sa se multumeasca doar cu studierea inregistrarilor cu faimosul mafiot, invatand sa-i copieze gesturile, limbajul si atitudinea.
Bruno Ganz in rolul lui Adolf Hitler („Ultimele zile ale lui Hitler” – 2004)
Plasata in buncarul unde dictatorul nazist s-a sinucis, actiunea acestui film german captiveaza, de la inceput la sfarsit. Jocurile de lumini si umbre, felul cum se amplifica tensiunea celor inchisi in buncar, pe masura ce sovieticii inainteaza prin Berlin, speranta si spaima impletite in gesturi socante comise de personaje, toate fac din acest film o capodopera. Si, deasupra tuturor sta modul exceptional in care Führerul e readus la viata de Bruno Ganz. In loc sa-l infatiseze pe Hitler ca pe raul absolut, cum o facusera atatea filme inaintea lui, Ganz incearca si reuseste sa dea personajului charisma pe care, indiscutabil, acesta a avut-o. Imbatat de iluzii, fanatic pana in ultima clipa, Hitler al lui Ganz pleaca in mormant ducand cu el convingerea ca planeta intreaga a fost prea mica pentru un om atat de mare.
Gary Oldman in rolul lui Lee Harvey Oswald („JFK” – 1991)
Intr-un sondaj inedit, efectuat in mai multe universitati americane, mai bine de trei sferturi de studenti l-au desemnat pe Gary Oldman ca fiind Lee Harvey Oswald, atunci cand li s-au pus inainte doua fotografii – una a adevaratului asasin al lui Kennedy, cealalta a actorului care l-a interpretat, in filmul lui Oliver Stone. E adevarat ca asemanarea fizica dintre cei doi e uluitoare, dar cei ce l-au cunoscut pe Oswald au fost socati si de asemanarea comportamentala dintre actor si asasin. Am putea spune ca Oldman si-a facut cum trebuie temele – pentru rolul din JFK, el a depus o adevarata munca de detectiv, studiind arhivele si inregistrarile cu Oswald, inclusiv perioada de timp petrecuta de acesta in URSS.
Johnny Depp in rolul lui John Dillinger („Inamicul public” – 2009)
Desi multi gangsteri din filme sunt doar personificarea altor gangsteri fictivi, performanta lui Depp este, ca sa zicem asa, „din alt film”. Portretizandu-l pe cel mai faimos talhar al Marii Crize, el i-a imprumutat pana la identificare surasul sardonic si sangele rece cu care Dillinger sfida politia si FBI. Rece ca gheata si deloc deranjat sa-si pateze mainile cu sange, Dillinger-ul lui Depp a imprumutat chiar „accentul de Chicago” al temutului gangster si aura de erou romantic, de „Robin Hood modern” pe care presa contemporana i-a creat-o acestuia.
Brad Pitt in rolul lui Jesse James („Asasinarea lui Jesse James de catre lasul Robert Ford” – 2007)
Desi criticii nu au fost prea entuziasmati de acest film, ei au laudat in mod unamim prestatiile lui Brad Pitt si Casey Affleck. Mai ales Pitt pare perfect ales pentru rolul celebrului „haiduc al Vestului Salbatic”. Dincolo de asemanarea fizica, el reda exemplar zbuciumul sufletesc al legendarului „outlaw”, prezentandu-l ca pe un Nemesis al bancherilor si, in acelasi timp, ca pe un tata bland si iubitor.
Denzel Washington in rolul lui Frank Lucas („American Gangster” – 2007)
Iata inca o performanta actoriceasca dovedind ca gangsterii pot fi nu doar cruzi si cinici, ci si delicati si sensibili. Felul cum Denzel Washington da viata baronului drogurilor din New York, Frank Lucas, este exemplar. Stilat si flamboaiant, actorul intra pe deplin in pielea charismaticului lord al crimei si, desi face tot posibilul sa nu-l transforme intr-un personaj apreciat, spectatorii – si mai ales spectatoarele – ajung, la finalul filmului, sa fie de-a dreptul vrajiti de farmecul lui.
Charlize Theron in rolul lui Aileen Wuornos („Monstri” – 2003)
Cei care considera ca Theron e in primul rand o femeie periculos de frumoasa si abia apoi o actrita, ar trebui sa vizioneze filmul „Monstri” si cu sigranta isi vor schimba impresia. De fapt, vor avea o revelatie, pentru ca Theron nu mai e aici vampa din atatea alte filme, ci o maniaca, ucigasa in serie, condamnata la moarte pentru sapte crime comise cu sange rece. Pentru a semana cat mai mult cu personajul real Aileen Wuornos, actrita s-a infometat saptamani in sir, ajungand piele si os si si-a pus chiar dinti falsi; dar cea mai uimitoare a fost transformarea sa psihica, Theron imprumutand nu doar cautatura de psihopata a lui Wuornos, ci si ticurile ei verbale si crizele de nebunie.
Forest Whitaker in rolul lui Idi Amin („Ultimul rege al Scotiei” – 2006)
Recompensat cu un Oscar pentru efortul sau, Whitaker a devenit o adevarata reincarnare a sceleratului dictator ugandez. Charismatic si maniac, Amin poseda trasaturile tipice ale unui lider adulat, dar natura lui joviala se transforma rapid intr-o sangeroasa dorinta de razbunare. Felul cum Whitaker a reusit sa reflecte evolutia lui Amin, de la liderul tribal respectat la tiranul care nu s-a dat in laturi de la genocid este absolut spectaculos si ofera privitorului o incursiune cat se poate de realista in istoria apropiata.
GABRIEL TUDOR
Comentarii