Pentru spiritualitatea crestina, termenul de „Madonna” reprezinta o pioasa reverenta pentru Fecioara Maria, caci „Madonna” (pentru toate limbile europene) provine de la expresia italiana „Ma Donna”, adica „Doamna Mea”. Desi francezii au expresia „Notre Dame”, iar englezii au „Our Lady”, termenul de Madonna este folosit în semn de respect pentru exceptionalele reprezentari plastice ale Cuplului sacru (Fecioara cu Pruncul Iisus) în Renasterea culminanta italiana.
Printre cei mai reprezentativi maestri ai ilustrarii Madonnei se cuvine sa-l amintim mai întîi pe cel considerat drept unul dintre fondatorii artei occidentale, Duccio Buoningegna (1260-1319), nascut în Sienna, Toscana. Duccio este creatorul stilului „Trecento” (secolul XIV) al Scolii sienneze si cizelatorul stilului gotic. Opera sa de referinta este piesa de altar „Maestra”, adica Madonna cu Pruncul pe Tronul sacru (Sienna). Dupa acest pionier al reprezentarii Fecioarei cu Pruncul au urmat incomparabili maestri precum Leonardo da Vinci, Michelangelo, Raphael, Giovanni Bellini, Caravaggio, Rubens, Salvador Dali, Henry Moore etc. Dintre acestia, în aceste zile dedicate Nasterii Domnului ne vom opri pe scurt la opera lui Raphael Sanzio.
Marele geniu al Renasterii culminante italiene, Raphael Sanzio da Urbino, a fost un magician al picturii si arhitecturii într-un stil neoplatonic entuziasmant, caci „geniul din Urbino” a facut sa triumfe „idealul de umanitate” într-o perioada când religiozitatea impunea limite stricte. Raphael, în scurta dar prolifica sa cariera (a murit la 37 de ani), a scos la lumina maretia omului în strânsa legatura cu divinitatea, fara ca idealurile omenesti sa fie sufocate dogmatic.
În acest sens, al impregnarii actului artistic cu un umanism nemaiîntâlnit pâna la Raphael, este capodopera „Madonna del Prato” (sau „Madonna pe pajiste”), astazi la „Kunsthistorisches Museum”, Viena. Fecioara ne impresioneaza profund prin figura sa calma si care-si retine un zâmbet matern când îsi priveste Pruncul si pe Ioan Botezatorul (nascut de Elisabeta, ruda cu Fecioara Maria). Candoarea celor doi copii si expresia fetei Mariei au reprezentat o lectie de umanitate pentru posteritatea artistica a lui Raphael.
Aceeasi expresivitate emotionanta o regasim în celebra „Madonna Sixtina” (ulei pe pânza de dimensiuni impresionante – 2,56 metri x 1,96 metri), aflata azi la Dresda. Numele provine de la Sfântul Sixtus, care intra în compozitie alaturi de Santa Barbara. Cei doi heruvimi înaripati completeaza gingasia acestei aparitii a Fecioarei cu Pruncul printre nori.
Mai putin cunoscuta, dar la fel de captivanta este „Madonna di Foligno”, unde Cuplul sacru este înconjurat de sfinti (Sfântul Ieronim si Sfintul Francisc de Assisi). Specialistii numesc acest gen de reprezentare „Sfânta conversatie”, caci personajele comunica între ele mesajele si sfaturile divine, conform unei vechi traditii crestine.
Raphael Sanzio a locuit în ultima perioada a vietii în Palatul Caprini din cartierul Borgo al Romei. Moartea lui prematura s-a produs la 6 aprilie 1520, care era, se pare, si ziua lui de nastere.
PAUL IOAN
Comentarii