Aflata in incinta Ansamblului Centrului Istoric Braila, intr-o zona rezidentiala, Biserica Sfântul Ierarh Nicolae a fost multa vreme catedrala orasului. A fost construita intre 1835-1838 de credinciosii de religie ortodoxa de diferite etnii din oras prin donatii, sau bani proveniti de la autoritatile de resort. Aceasta prima constructie, fiind printre cele mai inalte din oras, servea si ca punct de observatie pentru pompieri. Din nefericire in 1859, sau 1860, dupa alte surse, este distrusa in intregime de un incendiu dar este reconstruita intre 1860-1865. Este realizata dupa planurile arhitectului Dimitrie Poenaru si pictata de Petre Alexandrescu.
Biserica este al doilea monument de acest fel ridicat in Braila dupa eliberarea de sub turci a orasului. Este o constructie de mari dimensiuni, din zidarie masiva din caramida, pe fundatie de piatra, in stil neogotic, având usile de la intrare fixate in ancadramente de piatra. Ridicata dupa un plan bazilical cu trei nave, biserica prezinta spre rasarit o absida treflata. Traveea centrala este acoperita de o turla octogonala, iar in partea de vest, in dreapta navei centrale, se inalta turnul clopotnita, impodobit cu un ceas cu patru cadrane.
Pronaosul este ingust, prezentând in centru portalul principal, decrosat si integrat unei compozitii de tip renascentist. Pictura, realizata in 1865 de Petre Alexandrescu (1828-1899), tot dupa modelele Renasterii italiene, a fost restaurata in trei rânduri: 1898-1900, 1928-1932 si 1980 -1982. Intreaga lucrare este executata in ulei, culorile dominante fiind crem si maro. Catapeteasma a fost executata de sculptorii Petre si Mihai Babic. In 1894, a fost declarata catedrala orasului, cu prilejul vizitei regelui Carol I in oras, nume sub care este cunoscuta si in zilele noastre. Data fiind importanta bisericii Sfântul Nicolae, curtea ei a fost transformata in parc, organizându-se chiar o piateta in fata acestuia.
Asezamântul adaposteste si câteva lucrari de reala valoare. Pe lânga impresionanta catapeteasma trebuie amintite: amvonul, doua scaune arhieresti, doua iconostase, toate din 1865, o icoana de argint a Maicii Domnului, din 1830, icoanele Sfintilor Nicolae, patronul bisericii si ocrotitorul orasului si a Sfântului Gheorghe datata 1839. Exista de asemenea aici o multime de carti vechi si alte obiecte de cult. Intrarea este strajuita de doua cruci albe, din marmura, ofrande aduse unor martiri. Pe crucea din stânga sunt trecute numele unor preoti ortodocsi din Braila, aruncati in temnitele comuniste, iar pe cea din dreapta cele ale unor braileni care au fost martirizati in decembrie 1989.
Hramul anual al bisericii aduna mii de credinciosi, mai ales ca sunt aduse cu acest prilej moastele Sfântului Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichia. Este momentul in care se desfasoara aici o impresionanta procesiune asemanatoare – la scara mica, evident – cu cea de la Iasi de Sfânta Parascheva si cea din Bucuresti de ziua. Sfântului Dimitrie cel Nou de la Basarabi.
IRINA STOICA
Comentarii