Una dintre cele mai importante suverane ale Rusiei a fost Ecaterina a II-a cea Mare, nascuta la 21 aprilie 1729 la Stettin, Pomerania (Prusia). Numele de botez (stil luteran ) a fost Sophia Fredericka Augusta von Anhalt-Zebrst-Dorburg. Tatal ei, printul german Anhalt, i-a oferit o educatie tipic frantuzeasca, asa cum era obiceiul atunci printre nobilii germani. In pofida titlului de printesa, viitoarea imparateasa nu era posesoarea unei averi considerabile. Din motive politico-militare, un aranjament special s-a facut pentru ca ea sa devina sotia viitorului tar Petru de Holstein-Gottorp. Ea avea 10 ani cand l-a intalnit prima oara pe acesta (mai mic cu un an).
Evident, au fost numeroase opinii contrare acestui mariaj, din motive religioase. Dar motivele politice au prevalat si in 1744 ea a trecut de la luteranism la ortodoxia rusa. Indelung planificata casatorie s-a petrecut la 21 august 1745, la Sankt Petersburg (cand ea avea 15 ani). Sotul ei a devenit tarul Rusiei sub titlul de Petru al III-lea, in 1762.
Intrigile politice de la Curtea Imperiala au condus la o lovitura de stat, care l-a indepartat pe Petru al III-lea dupa sase luni de domnie. Unii spun ca marea conspiratie a fost pusa la cale de insasi Ecaterina (nedovedit). Ecaterina a II-a a Rusiei incepe domnia in iulie 1762 si va fi pe tron pana la moarte, in 1796 – una dintre cele mai lungi domnii in Rusia. In glorioasa ei perioada de suverana absoluta a Rusiei, imperiul a devenit o mare putere a Europei, cu expansiuni teritoriale si o diplomatie exceptionala in Occident.
In timpul ei au fost colonizate mari regiuni de la Marea Neagra si Marea Azov, in zona baltica si a stabilit „America Ruseasca”, Alaska. A facut reforme administrative foarte utile (guberniile). Numita de istoricii rusi „un despot luminat”, Ecaterina a II-a cea Mare este considerata un exponent major al iluminismului rus. Printre altele, ea a strans colectia de baza a Ermitajului… A murit in 1796, la 67 de ani.
PAUL IOAN
Comentarii