Pentru toti cei care calatoresc aievea sau numai cu gandul in batrana Elada, aceasta inseamna Acropola Atenei sau ruinele de la Micene, Canalul Corint sau oracolul din Delphi, coloane si statui, plaje insorite sau culmi ale muntilor, muzica, legende, livezi de maslini si mireasma de rodii.Pentru tot atat de multi insa, Grecia inseamna un leagan al credintei, o emblema a ortodoxiei, un loc de taina si de miracol, inseamna Muntele Athos, Biserica Sfantul Dumitru din Salonic sau Meteorele, considerate minuni ale arhitecturii mai apropiata de zilele noastre, desi n-au fost mentionate ca atare in statisticile moderne.
Situata in campia Thesaliei, in apropiere de Kalambaka intre muntii Koziakas si Antichassia, Meteora este unul dintre cele mai importante centre monahale crestine din Rasarit, primul dupa muntele Athos. Istoria acestor cuiburi de vulturi este strans legata de asprimea locului, de stancile abrupte si foarte inalte, sugerand o mai stransa apropiere de cer. Inca din secolul al XII-lea aici si-au gasit refugiu o serie de eremiti care locuiau in scobiturile de piatra.
Se spune insa ca la inceputul secolului al XIV-lea Imperiul Bizantin dadea evidente semne de slabiciune iar calugarii de la Muntele Athos faceau cu greu fata raidurilor numeroase ale piratilor turci. In aceasta situatie, trei calugari: Athanasios, Gregorios si Moise au parasit manastirea Iviron, in care se rugau la Dumnezeu, si au pornit pe valea Kalambaka. Asa au ajuns la Meteora, nume care in greaca inseamna, printre altele, „suspendat in aer” si aici si-au construit un adapost din lemn. Cativa ani dupa aceea, in 1336, la o altitudine de 619 metri traiau 14 calugari care jos, la poalele stancii respective construisera o capela inchinata Sfantei Fecioare. Cu multa truda si cu abnegatie, Athanassios a reusit sa organizeze viata unei comunitati, reglementata dupa reguli stricte, desfasurata in ascetism si interzicand accesul femeilor.
In 1356 pentru comunitatea monahala a inceput o perioada de prosperitate. Regele Serbiei, Simeon Uros Paleologul s-a proclamat imparat al Thesaliei si a dat o atentie deosebita locului considerat sfant. A ridicat aici o biserica avand hramul „Schimbarea la Fata” si in 1373 fiul sau a devenit calugar. La moartea lui Athanassios el a preluat prin testamentul lasat de acesta conducerea comunitatii.
Dupa numai 40 de ani insa, familia Uros a fost alungata de turci iar Thesalia a devenit locul unui razboi sangeros. Vreme de un veac, monahii au fost obligati sa paraseasca locurile de rugaciune care fusesera pradate. S-au intors cu permisiunea lui Suleiman Magnificul cand li s-a permis si o ampla actiune de reconstructie. Pe la mijlocul secolului al XVI-lea aici se construisera inca 23 de manastiri, fiecare pe cate un colt de stanca, accesul fiind deosebit de greu, facandu-se printr-un sistem de scripeti care ii ridicau in saci pe cei care doreau sa ajunga sus. Manastirile au fost impodobite cu minunate fresce bizantine realizate de cei mai de seama artisti ai epocii, printre care Teophanis Strelitzas si fiul sau Simeon Neopytos.
Meteora a continuat sa prospere si aici s-au putut adaposti o multime de crestini care erau urmariti de persecutii politice. Aici s-au refugiat patriotii in timpul Razboiului de Independenta impotriva turcilor si in timpul Celui de al Doilea Razboi Mondial. De-a lungul vremii, multe cladiri au fost distruse si o serie de calugari au plecat spre Muntele Athos.
Asezamintele au fost modernizate, vechii scripeti si scarile de piatra au fost inlocuite cu poduri si un sistem de acces mai usor. Din multimea manastirilor au ramas numai sase pe langa celelalte aflate in ruine. Cele sase sunt: Marea Meteora (Schimbarea la Fata), Manastirea Varlaam (din 1350), Manastirea Sfanta Treime (1458-1476), Sfantul Stefan (1550), Rusanu (1350) si Sfantul Nicolae Anapafsa (1527). Dintre acestea, doua sunt manastiri de calugarite, prezenta femeilor marcand o evolutie in gandirea monahala fata de regulile aspre lasate de Athanasios.
IRINA STOICA
Comentarii