Numele Leipzig provine din limba slava si in vechime era cunoscut drept Lipsk sau Lipsko, insemnand „locul cu tei” iar locuitorii lui se numeau lipscani. De aici numele unei cunoscute strazi din centrul vechi al Capitalei noastre, evocand activitatea negutatorilor care ajungeau pana in targurile din „Lipsca” si se intorceau cu marfuri deosebit de apreciate in Moldova si Tara Romaneasca.
Aflat la o intretaiere de importante drumuri comerciale, orasul cunoaste o dezvoltare economica reflectata in schimbarile urbanistice datorate in mare parte privilegiilor si drepturilor la nivel imperial acordate de imparatul Maximilian I de Habsburg.
Despre aceasta infloritoare perioada vorbesc o multime de documente, apogeul acesteia fiind atins la sfarsitul secolului al XVIII-lea si prima jumatate a celui de al XIX-lea. Dovezi ale bogatiei principalului nod comercial din Europa Centrala sunt aliniamentele de case cu 4 si 5 etaje ale burgerilor de atunci, galeriile, magazinele, pietele si atelierele. Vechiul oras, caracterizat si drept „micul Paris”, distrus in mare parte de bombardamentele aliatilor din 1943, a fost atent si repede refacut iar unele penetrari, din sticla si beton s-au integrat armonios. De-a lungul istoriei sale, Leipzigul nu s-a marginit la statutul de oras comercial ci a capatat si un pronuntat caracter cultural.
Presarat de monumente si statui, este recunoscut si pentru Universitatea sa, fondata in 1409 de profesorii si studentii fugiti din Praga, in urma conflictelor husite. Este a doua universitate germana, prima dupa Heidelberg, cu o impresionanta biblioteca. Aici au studiat Goethe, Wagner si Nicolae Iorga, prestigiul institutiei fiind bine consolidat. Capela in jurul careia s-a dezvoltat Universitatea, a fost demolata in timpul regimului comunist in 1968, dar dupa Unificarea Germaniei a fost refacuta.
Orasul se bucura de asemenea de o meritata faima in ceea ce priveste muzica. Intre 1723-1750 aici a locuit Johann Sebastian Bach (1685-1750) care a fost cantor la biserica Sfantul Toma, unde si-a gasit si odihna dupa moarte. In timpul sederii sale in Leipzig a condus viata muzicala a orasului, a coordonat invatamantul muzical si numeroase evenimente corale. Tot aici s-a nascut si a invatat Richard Wagner, iar Felix Mendelssohn-Bartholdy, dirijor al Filarmonicii, a fondat impreuna cu Robert Schumann, Conservatorul de Muzica.
La inceputul epocii Gutenberg, orasul a devenit un centru al comertului de carte. In 1481 este atestata prima tiparnita, in 1650 apare cel mai vechi cotidian cunoscut in istorie si in 1825 se deschide aici sediul unei burse de carte. Au ramas celebre in toata lumea mestesugul legatoriei, al hartiei filigranate si arta grafica pe care Targul International de Carte, organizat in perioada comunista, le-a sustinut cu mari eforturi, dar din nefericire, datorita exploziei tehnice, vechile „minuni” nu mai pot fi gasite astazi decat in anticariate.
Orasul prezinta si cea mai veche gradina botanica din Germania si o foarte populara gradina zoologica. Impresionanta este si cladirea vechii primarii construita in 1556. In 1813 a fost scena celebrei „Batalii a Natiunilor” in care armata lui Napoleon Bonaparte a fost invinsa de coalitia formata de Rusia, Austria si Prusia, imparatul fiind silit sa abdice. Pe locul bataliei a fost ridicat un impresionant monument.
In oras s-a aprins si scanteia revolutiei din 1989. La biserica Sfantul Nicolae aveau loc rugaciuni pentru pacea mondiala care s-au transformat in miscari protestatare atingand pe 4 septembrie un adevarat punct culminant. Locuitorilor de aici li s-au alaturat cei din Berlin si Dresda iar actiunea, ducand la caderea zidului Berlinului, si fiind incununata astfel de succes, s-a sfarsit, din fericire, fara varsare de sange.
IRINA STOICA
Comentarii