Una dintre obsesiile lui Hitler pentru sustinerea unui razboi de durata in Europa era intrarea in posesia resurselor de minereu de fier atat de necesare industriei de producere a tancurilor, avioanelor de vanatoare, blindatelor, artileriei etc. O directie sigura in acest sens era Suedia, tara neutra. Numai ca si aliatii – si in primul rand Marea Britanie – se gandeau la asigurarea aceleiasi materii prime.
Invadarea Norvegiei si Danemarcei
In zorii zilei de 9 aprilie 1940, Germania nazista a invadat Norvegia si Danemarca, desfasurand cu mare rapiditate Operatiunea Weserünbung – numita astfel dupa raul Weser pe care diviziile il aveau de trecut. Liderii militari ai acestei campanii au fost generalul Leonhard Kaupisch (Danemarca) si generalul Kicolaus von Falkenhorst (Norvegia). Hitler isi luase toate precautiile pentru reusita invaziilor, astfel ca Inaltul Comandament German mobilizase noua divizii de infanterie, un batalion de artilerie si o brigada de mitraliere grele motorizate. Avand in vedere pozitia geografica a celor doua tari neutre, flotila de submarine si navele de razboi sustineau actiunea de pe mare, iar aparatele Luftwafe din aer.
Contextul istoric al acestei invazii era urmatorul. URSS atacase si ocupase teritorii finlandeze in cadrul Razboiului de Iarna. Marea Britanie si Franta dorisera sa intervina in ajutorul Finlandei, dar ocupatia sovietica se finalizare in martie 1940. Cu acel prilej, Norvegia si Suedia interzisesera tranzitul trupelor aliate spre Finlanda. Dar cabinetul de Razboi de la Londra stia ca Hitler voia minereul de fier din Suedia si, in cele din urma, la propunerea lui Winston Churchill, s-a trecut la Operatiunea Wilfrid, adica minarea apelor din zona Norvegiei impotriva flotei germane. Numai ca invazia ordonata de Hitler a luat-o inaintea minarii totale a apelor. Graba lui Hitler s-a intemeiat pe faptul ca informatiile obtinute de „inteligenta” germana aratau ca minereul din Suedia era o tinta si pentru Marea Britanie.
Practic, ocuparea Danemarcei s-a desfasurat cu pierderi minime, caci aceasta tara nu avea mijloace de rezistenta. Norvegia condusa de regele Haakon al VII-lea a opus rezistenta cu cele sase divizii de infanterie (60.000 de oameni), sustinuta de aliati (35.000 de oameni). Dar desfasurarea superioara de forte ale Germaniei naziste a avut castig de cauza, invazia terminandu-se la 10 iunie 1940, dupa 62 de zile. Dupa capitularea Norvegiei, planul lui Hitler in nordul Europei era indeplinit. Si asta deoarece Suedia era inconjurata din trei directii cardinale (nord, vest si sud), aceasta tara devenind astfel vasala pretentiilor de materii prime germane.
Petrolul, cheia succesului
Setea de materii prime din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial era uriasa. Si aliatii si Puterile Axei cautau resurse de petrol, fara de care motorizatele (si mai ales senilatele, care consumau enorm) nu erau capabile de avansare. Fierul Suediei ravnit de Hitler era complementar celui adus din Lorena. Petrolul din Caucaz si cel din Persia (Iran) avea sa genereze gigantice conflicte pe parcursul devastatorului razboi. O coalitie anglo-sovietica avea sa invadeze Persia in 1941.
PAUL IOAN
Comentarii