Aflat in satul Gurguiata, in apropiere de Baile Olanesti, judetul Valcea, Schitul Bradu, cu obste de maici are hramul „Sfantul Ioan Botezatorul”. Despre inceputurile acestui sfant locas se cunosc foarte putine lucruri dar apare in mod curent in legendele si baladele locului. Una dintre ele povesteste ca aici, in vremuri demult uitate, traia un barbat bogat, numit Bardoi sau in alte variante Barzoi sau Bradoi.
Intr-una din zile a vazut la marginea drumului un om sarman, care i-a cerut o bucata de paine. Bardoi i-a raspuns ca il vede sanatos si ca refuza sa-i dea pomana, cand el poate munci. Cersetorul, care era de fapt Sfantul Petru, i-a spus ca el isi petrece tot timpul ajutandu-i pe alti sarmani, fara sa ceara vreo plata si isi accepta cu bucurie propria saracie. Auzind aceste cuvinte pline de smerenie, Bardoi i-a oferit hainele sale, dar omul a refuzat, spunandu-i ca nu are nevoie decat de un colt de paine. Bardoi a insistat, oferindu-i din nou hainele dar si chimirul si chiar intreaga gospodarie.
Sfantul a disparut insa intr-un nor de fum iar Bardoi si-a impartit averea saracilor si a disparut in paduri. Dupa cativa ani a revenit incarcat de bogatii gasite in codru si le-a depozitat pe toate intr-o rapa de langa un brad mare. In fiecare noapte cu luna plina el ii astepta aici pe cei mai saraci oameni din imprejurimi si daruia fiecaruia dupa nevoile pe care acesta le avea. Cand veneau insa oamenii bogati, in goana dupa castig, ori nu se arata ori oferea numai sfaturi. Folclorul local sustine ca schitul a fost ridicat pe locul unde Bardoi ajuta oamenii si de aceea initial i-a spus „Schitul de la Rapa Bradului” numele putand proveni si de la cel al generosului Bardoi.
Conform documentelor, schitul a fost construit in jurul anului 1766 dar de-a lungul anilor a ajuns intr-o avansata stare de ruina. Actuala biserica de zid a fost ridicata de ieromonahul Sava, ajutat de preotul Grigore. Pictura a fost executata intre 1983-1984 si este opera lui Papa Dimitrie Zograf. Ea acopera cea mai mare parte din interior, peretii si bolta pridvorului. Biserica este in forma de corabie, fara turla, este acoperita cu sita, iar pridvorul deschis se sprijina pe stalpi de caramida si piatra. Catapeteasma este de zid si naosul este luminat de cate o fereastra mica pe fiecare parte.
Foarte aproape se afla clopotnita, mai mare decat biserica, inaltata pe doua etaje. In interior au fost amenajate doua chilii. In secolul al XIX-lea schitul devenise din nou o ruina. Intre 1854-1855 este trecut in acte ca apartinand Episcopiei de Ramnic dar in iarna grea din 1863-1864 se prabuseste acoperisul. In 1904 este parasit de calugari, este transformat o vreme in biserica de mir si, in 1989, tot satul este parasit in cadrul actiunilor de sistematizare.
In 1994 unii oameni revin la casele lor si tot atunci reinvie si viata monahala. In 1999 sunt aduse aici 10 maici care intemeiaza o noua obste si, prin eforturi sustinute, se realizeaza lucrari de modernizare si restaurare, schitul recapatandu-si stralucirea si atragand un mare numar de credinciosi.
IRINA STOICA
Comentarii