Este destul de rar cand un oficial guvernamental, de pilda american, este dispus sa vorbeasca deschis despre fenomenul OZN. si o face, de obicei, dupa iesirea la pensie. Un exemplu este Christopher Mellon, care s-a alaturat recent consiliului asociatiei UFODATA. Nascut in 1957, descendent al unei familii in care a existat un fondator al Mellon Bank si un co-fondator al Gulf Oil, el a obtinut masteratul la Universitatea Yale, in relatii internationale, cu accent pe finante si management, in 1984. In continuare, timp de peste douazeci de ani, a ocupat pozitii inalte in Senatul SUA si in guvernul american, in special in sectoarele militare, de securitate si de informatii, avand acces la o paleta larga de informatii clasificate.
Intre altele, in Departamentul Apararii (DoD), el a facut parte dintr-un mic comitet de supraveghere a tuturor programelor speciale, incluzand vizite in Aria 51 si alte facilitati sensibile. De asemenea, el a lucrat peste un deceniu in Comitetul de Informatii al Senatului, implicat in supravegherea ONR, CIA, NSA si a altor organizatii de informatii, devenind primul oficial al Congresului avand sarcina de a examina toate programele compartimentate ale NSA. In cadrul unei conversatii-interviu cu jurnalista de investigatie Leslie Kean, el a facut o seama de afirmatii din care rezum mai jos pe cele mai interesante.
Mellon a devenit interesat de OZN-uri inca de la varsta de sapte ani, cand a vazut o filmare de amatori in care „un obiect imens, auriu, avand forma de disc, se deplasa cu seninatate pe cerul albastru, trecand prin norii cumulus intr-un mod care ar fi fost foarte greu de falsificat”. Ulterior a devenit pasionat de acest subiect, dar nu-si dezvaluia colegilor aceasta preocupare decat daca ii cunostea bine si erau prieteni personali. Totusi nu era obsedat; pentru el era pur si simplu un subiect de mare curiozitate, de care nu se putea apropia prea des, intrucat era „concentrat ca un laser, 99,9% din timp”, pe problemele de serviciu.
Necesitatea de a cunoaste
Recent, in timpul campaniei sale pentru alegerile prezidentiale, Hillary Clinton a fost intrebata despre OZN-uri. Se presupunea ca, in calitate de fost secretar de stat, trebuia sa fi stiut daca au existat programe guvernamentale secrete in acest sens. Mellon comenta ca ea putea sa nu stie. El isi amintea ca au fost cazuri cand oficialii Casei Albe au solicitat informari cu privire la programele extrem de compartimentate ale Departamentului Apararii (DoD) si au fost refuzati categoric. Accesul la astfel de programe se face pe baza principiului „necesitate de a cunoaste”. Nimeni nu are acces la astfel de programe, privind mai ales noi sisteme de arme, daca nu este absolut necesar ca sa cunoasca detalii. In general, se considera ca nimeni din afara DoD, inclusiv secretarul de stat (pozitie in care a fost Hilary Clinton), nu poseda aceasta „necesitate de a cunoaste”. Chiar daca Hilary Clinton va fi aleasa presedinta, nu va avea ce informatii sa ofere privind OZN-urile. Mellon a precizat: „Ma indoiesc serios ca DoD sau orice alta agentie guvernamentala ascunde informatii OZN. Am participat la o revizuire cuprinzatoare a programelor negre ale DoD si am petrecut peste un deceniu supraveghind programul national de informatii externe, o lume de secrete aproape total izolata. Am vizitat Aria 51 si alte facilitati militare, de informatii si de cercetare.
Pe parcursul tuturor acestor ani nu am detectat nici cea mai mica urma de interes guvernamental sau de implicare in OZN-uri”. El a adaugat ca: „Ar mai putea iesi la iveala unele documente trecute cu vederea (birocratia nu este niciodata perfecta), dar eu nu cred ca acestea ar rezolva problema OZN, sau ca ar putea oferi noi perspective semnificative”. Dupa cate stia el, nici activitatile de la Aria 51 nu aveau nimic de-a face cu OZN-urile.
Mellon a spus ca, in timp ce lucra in cadrul guvernului, a avut cunostinta de cateva incidente implicand OZN-uri. De pilda, stiind de interesul sau pentru OZN-uri, un aviator i-a raportat intr-o zi ca fusese de fata, in urma cu cateva minute, la aterizarea unui avion al marinei militare in jurul caruia se rotise, in plina zi, un OZN. Pe cat stia Mellon, marina nu a investigat acest incident. Un alt caz a fost cand la Maui Optical Tracking Facility, destinata urmaririi satelitilor, s-a inregistrat zborul a patru sau cinci OZN-uri stralucitoare care au traversat cerul noptii. Niciun oficial guvernamental nu a exprimat nici cel mai mic interes, chiar si dupa ce inregistrarea a fost prezentata pe ABC „Nightline”. El insusi a considerat „extrem de frustranta aceasta lipsa totala de curiozitate stiintifica, produsa de corectitudinea politica”.
In cazul in care Hilary Clinton ar fi aleasa presedinte si ar face anchetele promise, dar s-ar intoarce cu mana goala (ceea ce este foarte probabil), teoreticienii conspiratiei vor fi furiosi si neconvinsi, in timp ce publicul larg ar putea trage concluzia ca OZN-urile nu sunt un subiect care merita atentie. Dar daca o viitoare administratie Clinton ar vrea, intr-adevar, sa ajunga la radacina problemei OZN, Mellon crede ca ea ar trebui sa ceara conducerii NORAD, ca o sarcina oficiala, colectarea si analizarea cazurilor neidentificate. In acelasi timp, ar trebui sa atribuie Oficiului pentru Politica Stiintei si Tehnologiei sarcina analizarii probelor disponibile, coordonarea in acest scop cu alte tari si furnizarea de evaluari stiintifice si recomandari.
Tabu-ul impotriva luarii in serios a fenomenului OZN este o problema uriasa. Ea nu poate fi atacata decat cu „cazuri OZN suficient de bine documentate pentru a justifica o investigatie stiintifica a fenomenului”. In opinia lui Mellon exista astfel de cazuri; „rapoartele de la martori credibili, aflati la mari distante in timp si loc, sunt mult prea similare; dovezile din inregistrarile video, de la observatori militari antrenati, ori de la politisti, sunt mult prea multe; iar datele radar independente in cazurile selectate se coreleaza prea puternic cu observatiile vizuale pentru a le putea ignora. In plus, atunci cand cineva fata de care ai incredere si respect, cum este, de pilda, un aviator naval, te priveste in ochi si iti spune ca a vazut de aproape ceva cu adevarat extraordinar, este greu sa nu iei in serios marturia lui”.
Analizarea cazurilor neidentificate
Mellon a amintit cateva cazuri pe care le considera credibile. In noiembrie 1989, treisprezece ofiteri de politie si sute de alti martori au vazut doua nave triunghiulare, alunecand fara zgomot peste cerul Belgiei. Acesta a fost inceputul unui val de aparitii, care a durat acolo mai bine de un an. Au fost inregistrate date prin radare, de la sol si din aer. Aviatia militara belgiana a investigat evenimentele, in cooperare cu o echipa de oameni de stiinta, si s-a consultat cu SUA si alte tari din NATO, dar nu a putut gasi o explicatie conventionala. In noaptea din 30 martie 1993, peste o suta de martori in Anglia, inclusiv ofiteri de politie si personalul militar, au vazut o nava, de forma triunghiulara, stand nemiscata si apoi accelerand cu o viteza imposibila. Ministerul britanic al Apararii a declarat ca „niciuna dintre explicatiile obisnuite pentru a explica OZN-ul nu parea aplicabila”. Cazuri similare s-au petrecut in ianuarie 2000 in sudul statului Illinois, in 2006, deasupra aeroportului O’Hare din Chicago s.a.m.d.
Pe de o parte, scepticii spun: „Daca exista OZN-uri, cum de nu vine nimeni niciodata cu un film, desi sunt atatea smartphone-uri in jurul nostru?” Pe de alta parte, este uimitor cat de multe rapoarte vin in mod regulat la grupuri precum MUFON, cu detalii impresionante, inclusiv fotografii sau clipuri video, chiar daca cele mai multe aparitii au explicatii conventionale.
In incheiere, Mellon a spus ca echipa de oameni de stiinta si ingineri de proiectare de la UFODATA va construi o mare retea de statii de supraveghere automate cu senzori sofisticate pentru a captura o gama larga de date. Statiile vor avea camere, pentru a inregistra atat imagini cat si spectre, un magnetometru, instrumente pentru a detecta radiatii, un gravimetru si multe altele. El s-a aratat convins ca initiativa va putea ajuta la rezolvarea acestui mister peren si poate chiar sa ne ajute sa intelegem mai bine Universul si locul omenirii in cadrul acestuia.
DAN D. FARCAS
Comentarii