Una dintre cele mai umilitoare infrangeri a Imperiului Japonez in Teatrul de operatiuni din Pacific, in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost cea din insula Saipan, apartinand de arhipelagul Mariana – denumire data in onoarea reginei spaniole care a venit aici in secolul XVI pentru a-i crestina pe bastinasi. Victoria americanilor a generat un val de sinucideri ritualice nipone.
Seppuku pentru comandanti
Fortele expeditionare aliate, in frunte cu flota de razboi americana, au parasit marea baza navala Pearl Harbour (insula Oahu, Hawaii) la 5 iunie 1944, cu o zi inainte de declansarea Operatiunii Overlord (Debarcarea din Normandia). Strategii aliatilor voiau sa-i loveasca pe Hitler si Hiro Hito. Mai multe divizii marine si de infanterie ale SUA urmau sa atace de pe mare o divizie de infanterie a Armatei Imperiale conduse de general-locotenentul Yoshitsugu Saito. In fruntea trupelor SUA era generalul Holland Smith.
Crucisatoarele americane au ajuns in preajma tarmului insulei Saipan la 15 iunie si luptele au durat 3 saptamani si trei zile. La 9 iulie 1944, japonezii au capitulat. Americanii au dispus de peste 71.000 de oameni, pe cand niponii doar de 32.000. Au pierit sau disparut 3.200 de puscasi marini, insa din partea japonezilor s-au inregistrat 24.000 de victime. Dar trebuie precizat ca, in fata iminentei infrangeri, comandantii imperiali au decis ca pe insula nu mai exista civili, ci numai militari. Cu alte cuvinte, generalul Saito i-a invitat pe bastinasi la sinucidere ritualica in fata dezonoarei, ceea ce mii dintre ei au si facut. Doar putin peste 900 de civili saipanezi s-au predat invingatorilor.
Marile victime ale acestei batalii istorice, care facilitau americanilor atacurile directe asupra insulelor-mama ale Japoniei (unde se afla si capitala Tokyo) prin croaziere ale bombardierelor B-29, au fost: Comandantul tuturor trupelor japoneze din Saipan, general-locotenent Yoshitsugu Saito (1890-1944), ranit de o schija, s-a retras intr-o grota si si-a facut seppuku, apoi aghiotantul l-a impuscat in cap. Liderul american Holland Smith l-a inmormantat cu onoruri militare. Amiralul Chuichi Nagumo (1887-1944) si-a facut seppuku – el era detinatorul marelui Cordon al Ordinului Comoara Sacra, clasa I, cu o treapta inferior Ordinului Soarelui Rasare, ambele infiintate de imparatul Meiji, mort in 1912. A treia mare disparitie a fost cea a amiralului Takeo Tagaki (1892-1944), care si-a facut seppuku pe un submarin si nu a mai fost gasit. A patra disparitie notabila a fost a amiralului Matsuji Ijuin (1893-1944), care a fost ucis in actiune, pe cand patrula in jurul insulei Saipan si a fost lovit de o torpila americana. Mentionam ca rangul de amiral corespunde celui de general al armatei de uscat.
Memorial cutremurator
Coastele unde fortele expeditionare americane au debarcat in Saipan au fost denumite Stancile Sinuciderii sau Banzai Cliffs. Istoricii japonezi spun ca sinucideri in masa au existat si la Palatul Imperial din Tokyo, dupa ce prim-ministrul Hideki Tojo si-a dat demisia – refuzata de imparat. Multi ofiteri superiori „si-au deschis burtile” . Acesta a fost semnalul cel mai clar ca japonezii au recunoscut infrangerea.
PAUL IOAN
Comentarii