In 1942 au debutat atacurile de tip comando ale aliatilor occidentali împotriva Zidului Atlanticului – seria de fortificatii germane construite din ordinul lui Hitler în apropierea tarmului oceanului. Actiunile de asalt contra unitatilor defensive naziste au fost conduse de britanici, care au dat cea mai mare parte a militarilor implicati în 57 de raiduri, desfasurate sub diverse nume de cod, între 1942 si 1944.
Rezultate discutabile
Dupa invadarea URSS, prin Operatiunea Barbarossa, Hitler si anturajul strategilor sai erau convinsi ca aliatii vor deschide un front vestic, prin care sa atace fortele naziste din teritoriile ocupate. Ordinul pentru crearea unui sir de fortificatii, din Norvegia pâna în sudul Frantei, a fost luat cu sprijinul unor mari companii de constructie din Germania. Lucrarile au început în 1942. Generalii din preajma führerului au ajuns la concluzia ca aliatii, dupa intrarea SUA în razboi, vor încerca o debarcare de amploare într-o locatie favorabila de la tarmul Atlanticului.
Cele 57 de raiduri efectuate de britanici, alaturi de trupe din Commonwealth, au vizat asalturi de distrugere a fortificatiilor si de luare de prizonieri, pentru eventuale informatii pretioase. Dar actiunile de comando, aprobate de Cabinetul de Razboi al lui Winston Churchill, nu au avut efectul dorit si pe masura ce se apropia anul 1944, pierderile în oameni si materiale ale aliatilor au devenit foarte mari, iar rezultatele nu corespundeau deloc asteptarilor. Mai mult, strategii britanici au ajuns la concluzia ca Hitler a început sa fortifice Zidul Atlanticului (desi masura aproximativ 4.000 de kilometri) si o invazie ar fi fost îngreunata – deja se profila Operatiunea Overlord (6 iunie 1944), Debarcarea din Normandia.
Un raid de mare succes al aliatilor a fost Operatiunea Chariot (28 martie 1942), prin atacarea docurilor strategice din St.Nazare (nordul Frantei). Lovitura fatala a dat-o crucisatorul englez Campbeltown, care a intrat în port plin cu explozibil si l-a distrus totalmente. Un alt succes al aliatilor a fost Operatiunea Gauntlet (25 august-3 septembrie 1941), prin care trupele britanice si cele ale Rezistentei norvegiene au atacat în mod eficient trupele germane stationate în Insulele Spitzbergen.Dar raidul de comando de mare amploare numit Operatiunea Jubilee (19 august 1942) a fost un esec. În zorii zilei, infanteria marina canadiana a atacat portul francez Dieppe, asistata de Royal Air Force. Dar replica germana, antiaeriana si terestra i-a coplesit pe aliati, care în zece ore au cedat lupta. Atacuri de mai mica amploare au avut succes, cum ar fi Operatiunea Crackers (3 martie 1943), când un comando inter-aliat (voluntari) a cucerit un post de observatie din Norgevia, Sognefjord.
Debarcarea surpriza
În 1944, atacurile de comando asupra Zidului Atlanticului au încetat, strategii britanici recunoscând rezultatele slabe. Trebuia deviata atentia lui Hitler de la invaziile aliate si pregatita Debarcarea din Normadia. Locatia exacta nu a putut fi aflata de nemti, fie din cauza inabilitatii agentilor, fie din cauza diversiunilor reusite ale Serviciilor Secrete britanice. În consecinta, succesul invaziei din Normandia a facut inutil Zidul Atlanticului, ale carui ramasite pot fi vazute si azi.
PAUL IOAN
Comentarii