Primul circuit electronic alcatuit din Siliciu si Neuroni

          – Sfârsitul lunii august 2001 va ramâne in istoria stiintei
          – Limita dintre stiinta si fantezie este din nou depasita
          – Primul circuit electronic alcatuit din siliciu si neuroni – celulele nervoase ale creierului – este functional!
          
          Neuroelectronica – act de nastere. „Totul are un aer de science-fiction!” – sunt cuvintele folosite chiar de cercetatorii care au facut posibila aceasta senzationala realizare a stiintei si tehnicii începutului de secol XXI.

          – Sfârsitul lunii august 2001 va ramâne in istoria stiintei
          – Limita dintre stiinta si fantezie este din nou depasita
          – Primul circuit electronic alcatuit din siliciu si neuroni – celulele nervoase ale creierului – este functional!
          
          Neuroelectronica – act de nastere. „Totul are un aer de science-fiction!” – sunt cuvintele folosite chiar de cercetatorii care au facut posibila aceasta senzationala realizare a stiintei si tehnicii începutului de secol XXI. Se poate spune ca neuroelectronica s-a nascut cu adevarat în momentul în care Peter Fromherz si Günther Zeck, de la Institutul de Biochimie „Max Planck” din München, au plasat o serie de celule nervoase de melc pe un cip de siliciu, fixându-le cu un fel de „cuie” de plastic. Rezultatul a fost ca, drept consecinta, celulele din vecinatate au început sa stabileasca conexiuni între ele si cu cipul însusi.
           Aceasta combinatie de celule nervoase si cipuri este fara îndoiala revolutionara, întrucât poate duce în final la adevarate implanturi „neuroprostetice”, care sa poata înlocui portiuni deteriorate de tesut nervos. Ca sa nu mai vorbim, pe de alta parte, despre perspectivele care se deschid pentru o noua generatie de calculatoare avansate, care sa „mimeze” circuitele vii – circuite care… pot învata!
          
          Procedura. Cum a fost de fapt „adus la viata” circuitul? Sub fiecare celula nervoasa a fost plasat un stimulator care a generat un impuls electric, trimis apoi sa circule din celula în celula. Pulsurile electrice aplicate cipurilor au putut astfel trece de la o celula la alta si înapoi, la cip, realizând astfel un adevarat comutator de siliciu. Circuitul devenise acum… viu! La Universitatea din San Diego, California, Eve Marder, cercetator dedicat retelelor neuronale, este de parere ca proiectarea de circuite prin introducerea în ele a celulelor nervoase, pe lânga faptul ca este… „amuzanta”, ne permite fabricarea fara probleme a unor circuite pe baza de neuroni, ceea ce ne ajuta sa „probam” în direct functionarea sistemului nervos si obtinerea de informatii extraordinare asupra modului în care este generata si functioneaza memoria. Obstacolul cel mai important în calea neuroelectronicii, dupa parerea dr. Marder, este dificultatea de a realiza dispozitive sigure, care sa lege între ele dispozitive artificiale si tesuturi vii. De altfel, tocmai aici au aparut pâna acum complicatiile, celulele nervoase „miscându-se”, de îndata ce conexiunile au fost facute. Fromherz si Zeck au reusit totusi sa evite acest tip de neajunsuri, punând, cum s-ar spune, celulele… într-o cusca. Folosirea siliciului este, din nou, un aspect revolutionar si decisiv pentru viitor: cu ajutorul sau dispozitivele electronice pot acum sa fie montate pe un cip standard!
          
          Viitorul a început. Si aceasta o spun nu doar scriitorii de literatura stiintifico-fantastica, ci chiar cercetatorii. Pentru care aplicatii cum ar fi cipuri pentru „repararea” creierului, biosenzori avansati si computerele biologice apartin acum unei realitati care se apropie din ce în ce mai mult.
           Printre aplicatiile cele mai ambitioase ale acestor cipuri, trebuie sa amintim biosenzorii pentru testarea actiunii substantelor toxice sau a medicamentelor asupra neuronilor. S-ar putea chiar sa ajungem sa „facem un pod” peste sectiunile din coloana vertebrala, recurgând la cipuri. S-ar putea – unul dintre cei care este foarte circumspect în acest sens este chiar Peter Fromherz! – ca, toate aceste proiecte sa fie extrem de nerealiste. La fel de nerealiste, ca de exemplu, cel al construirii unor „neurocomputere” care sa functioneze cu neuroni si creiere vii. Deocamdata însa, chiar asa la început cum suntem, cercetatorii au foarte mult de învatat de la retelele nervoase care „mimeaza” proprietatile creierului.
           Sfârsitul lunii august 2001 va ramâne în istoria stiintei – si probabil nu numai a ei!