Predictiile si tragediile

           Mileniul al treilea al erei crestine începe cu tragedii, cu accelerarea conflictualitatii generale, dar si cu evenimente terestre a caror cauza nu sunt neaparat oamenii. Oare existenta miliardelor de pamânteni a început sa devina vulnerabila? O drama asa zis locala se extrapoleaza, transformându-se în perceptie globala.

           Mileniul al treilea al erei crestine începe cu tragedii, cu accelerarea conflictualitatii generale, dar si cu evenimente terestre a caror cauza nu sunt neaparat oamenii. Oare existenta miliardelor de pamânteni a început sa devina vulnerabila? O drama asa zis locala se extrapoleaza, transformându-se în perceptie globala. A doua zi dupa atacul terorist din America, din 11 septembrie 2001, mai multe cotidiene bucurestene si-au amintit de catrenul lui Nostradamus interpretat de Vlaicu Ionescu, de acel text ciudat care vorbeste limpede despre prabusirea violenta a doua „turnuri” în „Orasul Nou” (New York) si implicit de razboi! La un post de radio autohton un gazetaras cu acces la functia de „realizator” se revolta ca presa ia în seama niste prostii de „genul Nostradamus” si în rând cu el niste autohtoni cu puteri vizionare. Ascultam monologul ignorantului si nu-mi venea sa cred ca un licentiat cu studiile neîncheiate la toti nasturii terfeleste voluntar si bataios o realitate atât de subtila si de profunda – capacitatea unor oameni de a vedea în viitor…
           „Prostiile lui Nostradamus” au scris istora dramatica a omenirii pe o mie de ani înainte ca aceasta istorie sa fie scrisa de viata. Este adevarat ca nici un vizionar din câti ne sunt cunoscuti pâna azi nu ne-a transmis evenimente fericite. Fericirea oamenilor nu intra în perceptia vizionara a supradotatilor. Predictiile au un statut prioritar doar în repertoriul nenorocirilor. Suntem din când în când avertizati asupra raului planetar; vizionarii primesc imagini si informatii despre rani si nu despre vindecari. De ce stau asa lucrurile, poate ca nu vom afla niciodata! Dar a vedea si a comenta vizionarii cu cuvintele ignorantei specifice smecheriei troglodite este chiar o rabufnire a prostiei lasate de capul ei! Dupa atâtea veacuri de cultura si de acumulare în cunoastere este greu de admis un purtator de cuvânt al ignorantei. Este adevarat ca nu stim la ce anume ne-ar folosi sa stim dinainte despre evenimente scadente vizualizate de vizionari, dar este de presupus ca în viitor cei ce vor detine bagheta de dirijori ai orchestrei lumii vor fi interesati de comunicarile „nebunilor” atât de rari pe planeta, care „vad” în viitor! De multi ani încerc sa strâng, ca-ntr-o arhiva pe care o deschid mereu cu aceeasi curiozitate, consemnarile, de altfel foarte disciplinate, ale unor vizionari români. La început mi-am spus ca este cu putinta ca o seama de predictii sa fie produsul unor disfunctii psihice, produsul unor fantasmogorii sau deliruri, si nu în ultimul rând mi-am spus ca pot exista persoane cu un mare debit fabulatoriu fata de care simt ireprimabila dorinta de a-l deserta! Situatii de aceasta natura exista fara nici o îndoiala… Dar cum sa le privesti, sa le citesti pe cele ce nu intra în sfera accidentelor si subiectivitatii, în patologiile exaltarii? Cum sa o judeci, spre exemplu, pe Victoria Panaitescu din Craiova, care în primavara anului 2001 scria în jurnalul ei vizionar ca „peste marile ape se va întâmpla o nenorocire de la care lumea se va schimba! „Nenorocirea vizualizata de craioveanca avea si imaginea corecta: prabusire, foc si nori de fum, strigate, suferinta, multimi alergând si darâmaturi de sub care vor fi scoase cadavrele… da, exact asa scria craioveanca prin aprilie anul curent. Cum sa consideri „prostie” imaginile descrise cu luni de zile înainte, de vizionara Stela Giurca, din Bucuresti, care vizualizase în starea de transa, cu luni de zile înainte, actul terorist din America! Contestatul si controversatul Ioan Istrate ne va oferi în editia a doua a cartii sale vizionare, imagini, scene si evenimente despre aceeasi actiune terorista; toate „vazute” cu mult timp în urma, consemnate si comentate lapidar, dar recitite acum, descoperim parca reportajele transmise de pe scena grozaviei din New York.
           Ma întreb daca nu cumva faraonii egiptului antic stiau atunci de ce îi ungeau în functia de ministri pe vizionari. Probabil trebuie sa-i includem pe vizionari în domeniul supracunoasterii utile si necesare…