In 1996, dar si ulterior, pana prin anul 2000, am examinat cazul extrem de stufos al doamnei M.C. Rezum in continuare doar principalele elemente din relatarile ei. S-a nascut in 1962 la Bucuresti. S-a maritat in 1980, dar a divortat in 1996. In perioada amintita, locuia impreuna cu cei doi copii, nascuti in 1981 si 1983, intr-un apartament de bloc cu trei camere din Bucuresti. In doua camere dormeau copiii, o fata si un baiat, cea de a treia fiind, dupa cum ea insasi spunea, „multifunctionala”.
Incepand din 1991, a inceput sa aiba comunicari telepatice cu diverse entitati nepamantene, pe care le si vedea. Acestea – dupa cum mi-a spus – i se prezentau sub diverse nume si ii transmiteau diferite invataturi. De pilda, la inceput, „Fedbian”, inalt de circa trei metri, i-a transmis informatii, formule de chimie organica bizare, grafice complexe si incalcite, formand ceea ce ea numea „chimia pesterilor” etc. Tot el i-a spus ca: „Divinitatea evolueaza prin gandurile noastre. Experienta noastra conteaza, dar nu atat cat gandurile… Dumnezeu se inspira de la noi, dar nu evolueaza odata cu noi deoarece el este cu mult inaintea noastra”. I s-a mai transmis ca, in urma cu 10 ani, corpul ei a fost luat in posesie de o entitate eterica, pentru a face „legatura cu Cosmosul, prin inconstientul colectiv, ca sa aduca pe Pamant noi mijloace de tratament si de aparare”.
Mesaje prin dicteu automat
M.C. a urmat, din 1993, „Facultatea de Stiinte Cognitive si Parapsihologie” a Universitatii Ecologice din Bucuresti, dar dupa doi ani a renuntat, din lipsa de bani, intrucat ramasese singura, cu doi copii de intretinut. In 1995 a lucrat cateva luni in laboratorul uneia dintre profesoarele ei de la facultate, Dr. Marioara Godeanu.
Asa cum relata M.C., in noiembrie 1993, a inceput sa primeasca mesaje, la inceput printr-o placa Ouija, apoi prin dicteu automat, intr-o „stare de posedare”, ca dupa un timp sa castige deprinderea de a intrerupe acest dicteu dupa dorinta. O parte dintre mesaje au venit de la „entitati care nu-i dau pace pana nu scrie”; alteori ea insasi a pus intrebari, ale ei sau ale unor terte persoane, la care primea raspuns.
In iunie 1994, a inceput sa aiba viziunea unei entitati numite Riham. Ea a povestit aceasta si sotului. In noaptea de 7-8 august 1994, fiind foarte cald si neavand aer conditionat, sotul ei, se culcase pe covor. S-a trezit pe la orele 2-3 noaptea; prin geamul orientat spre vest patrundea o lumina neobisnuit de puternica. A vrut sa vada ce este, dar o presiune imensa il apasa pe spate. S-a intors, cu mare greutate, spre usa sufrageriei, unde a zarit o fiinta inalta de 2,00-2,10 metri. Avea bocanci negri, combinezon negru lucios, pelerina neagra si plete negre stufoase. Entitatea s-a indreaptat spre pat, iar in acest moment sotul a avut sentimentul acut ca acesta este acel Riham de care ea ii povestise si care „a venit sa-i violeze sotia”.
Dupa ce a incercat disperat, timp de vreo cinci minute, sa se ridice, el a avut surpriza sa se vada in cele din urma iesind, in spirit, din propriul corp si postandu-se la capul sotiei, in partea opusa usii; in acelasi timp se vedea si pe sine culcat pe podea. Aratarea in negru s-a intors cu spatele si a plecat in directia holului. Dupa cativa pasi, a intors capul si a spus: „am venit, am vazut, acum stiu ce am de facut”, dupa care s-a dematerializat de jos in sus.
Baiatul lor, care dormise intr-o alta camera, a povestit a doua zi ca in noaptea respectiva, pe la ora 02,30, a auzit un vajait neobisnuit, cu intermitente, venind dintr-o directie pe care n-a putut-o preciza. El simtea nevoia sa mearga la toaleta dar din cauza zgomotului i-a fost frica si a mai stat in pat circa o jumatate de ora, pana ce zgomotul a incetat. In tot acest rastimp, M.C. a dormit bustean, fara sa-si aminteasca a doua zi ca s-ar fi intamplat ceva.
Dupa incident, sotul a adormit profund. A doua zi a fost extrem de bulversat. El il va mai vedea pe Riham si in alte nopti, in acelasi loc. Daca initial el refuza sa creada in astfel de fenomene, acum a inceput sa reactioneze negativ. Se ferea, pe cat a fost posibil, sa mai doarma cu M.C. in acelasi pat, preferand eventual podeaua. I-a spus sotiei ca simte mereu prezenta intrusului si ca uneori „se trezeste gandindu-se ca, atunci cand va veni timpul, M.C. va pleca cu El”.
Ulterior, M.C. va mai primi, in cateva randuri, vizitele lui Riham. A avut chiar sentimentul ca entitatea ar dori un contact sexual cu ea. La un moment dat, in timp ce incerca sa-l refuze, aratarea a disparut, iar ea s-a pomenit in mijlocul unui desert plin de pietre, in care a zarit mai multe nave extraterestre, cu forma de disc, asezate la distante de 10-15 metri intre ele. O multime de indivizi, cu aceeasi infatisare mongoloida ca si Riham, dar de ambele sexe, unii mai inalti altii mai scunzi, transportau ceva de la o nava la alta. Riham, reaparut, i-a spus lui M.C. „ca o iubeste si ca vrea sa se foloseasca de ea”. Cei din lumea sa „vor sa creeze pe Pamant o rasa noua, mult superioara, de oameni”. Rolul ei ar fi astfel „de a inlesni contactele intre doua lumi”.
In septembrie sau octombrie 1995, s-a visat intinsa pe o masa de operatie, goala, acoperita doar cu un cearsaf, in mijlocul unei sali. Alaturi a vazut-o pe mama ei, tanara, ca la vreo 35 de ani, cu o seringa mare in mana si cu ceva vascos in interior. I-a spus: „fata mea, ia arata-mi unde ai tu operatia de apendicita” (M.C. facuse intr-adevar o astfel de operatie la varsta de 17 ani). Mama ei i-a dat cearsaful la o parte si i-a infipt acul seringii in abdomen. Ea a simtit o durere groaznica, dupa care s-a trezit. Dupa acest vis, pe locul presupusei injectii, i-a aparut o eczema, care a disparut insa dupa un timp.
Intr-un alt vis, s-a vazut intr-un hangar imens, de cel putin 100 metri lungime, cu pereti din zidarie si metal, in care erau insirate mii de incubatoare, clopote de sticla sprijinite pe picioare, iar in fiecare incubator erau fetusi de sex feminin. I s-a spus ca era un experiment desfasurat cu material genetic in intregime uman.
Si fiica ei a avut niste vise si trairi stranii. Pe 14 octombrie 1995, sotul ei a plecat definitiv din casa, urmand divortul. Din aprilie 1996, M.C. a inceput sa aplice tehnicile ezoterice, primite prin dicteu, pe primii pacienti din afara familiei. Ulterior ea a adunat o clientela semnificativa si a inceput sa tina si cursuri. Toate aceste preocupari au devenit dupa aceea mijlocul ei principal de a-si castiga existenta.
Rapiri aparente
Ea mi-a dat, la un moment dat, sa examinez un teanc de caiete in care isi notase, din scoarta in scoarta, siruri fara sfarsit de informatii, formule si desene, la prima vedere fara noima, dictate de entitatile cu care ea spune ca fusese in contact. Dar, la scurt timp, ea mi-a cerut, aproape panicata, sa i aduc urgent caietele inapoi.
As fi dorit sa examinez acest caz mai detaliat, pentru inceput cu ajutorul regresiei hipnotice. Din pacate, o hipnoterapeuta foarte cunoscuta, la care am facut atunci apel, a refuzat la inceput sa se implice, spunand ca suspecteaza ca fenomenele respective ar fi „diavolesti”, iar cand a acceptat in sfarsit, M.C. nu a mai fost de acord cu regresia…
Reproduc, in incheiere, si un alt caz de aparenta rapire, cu totul atipica, avand o componenta sexuala si poate de inginerie genetica, dar si o stranie anomalie temporala. Cazul a fost relatat de psihologul Lucian Iordanescu, prin intermedierea realizatoarei TV Elena Lasconi, intr-o emisiune televizata la care am participat si eu.
In vara lui 1978, psihologul dadea consultatii intr-un cabinet din Mangalia. Alaturi de el se afla si un var – ginecolog de profesie – cu care „mai statea la o sueta” atunci cand nu aveau pacienti. La un moment dat, un prieten comun din Baile Herculane i-a sunat sa le spuna ca fiica lui – pe care o vom numi Alina – absolventa a unei facultati de Arte, o sa vina la mare, in zona respectiva, intr-o vacanta de cateva zile.
Dupa sosire, ea a trecut pe la cei doi, facandu-si, cu aceasta ocazie, un consult de rutina, dupa care a mers la Vama Veche unde a gasit un loc sa faca plaja singura. La un moment dat, a aparut un individ de care ea s-a indragostit pe loc si care – dupa cum relata ea – a dus-o pe un taram miraculos.
DAN D. FARCAS
Comentarii