Recent, Humanitas Fiction a lansat romanul Mary al scriitorului Aris Fioretos (traducere si note de Elena-Maria Morogan), roman care a fost nominalizat pe lista scurta la Premiul August, distins cu Premiul pentru roman al Radioului Suedez, Premiul pentru roman al orasului Gävle si Premiul Jeanette Schocken al orasului Bremerhaven.
Nu e o carte de vacanta, dimpotriva, e o trama complicata si profunda: „o parabola politica despre dictatura sau arheologie a sufletului omenesc prins în capcanele istoriei. Mary este în acelasi timp o carte a supravietuirii în orice conditii, chiar si atunci când ai pierdut totul. Performanta narativa este remarcabila: scrisa de un autor barbat, cartea da voce si constiinta unei femei însarcinate – Maria eterna –, fara vreo nota falsa. Povestea torturilor pe care ea le îndura are efect de catharsis, iar raul, paradoxal, pune în lumina gesturi de o nespusa gingasie”.
Iata o mostra de stil extrasa din primele pagini ale romanului: Daca ma ridic pe vârfuri, ajung pâna la fereastra de marimea unei coli de scris. Sub ea se vad dâre de umezeala – de parca peretele ar transpira. Fereastra se afla sub tavan, în ungherul cel mai îndepartat. Cred ca e din cauza luminii; aici pare mai bine cu mai putina lumina. Când privesc afara, vad mormintele si apoi marea, mila dupa mila. Uneori e cenusie, alteori, lucioasa ca otelul, cel mai adesea, albastra sau verde si nelinistita. Daca închid usa, vântul ramâne în urma, dar când bate, zavorul scârtâie. De aceea am înfasurat o bucatica de pansament în jurul lui. Ajuta o vreme, pe urma scârtâie din nou. Altfel, se aud doar valurile. Vuiesc asa de regulat, ca sunetul patrunde în corp. Acum valurile respira în mine ca un plamân urias. Pasarile tipa în ravena, desi au trecut mai multe ore de când a fost aruncat gunoiul. Dupa ce au terminat de ciugulit, rup si trag de resturi, se ciorovaiesc, îsi iau zborul cu câte o zdreanta sau cu un os în cioc. Salbatice, ca niste copii de scoala. De îndata ce soarele apune, se linistesc. Atunci topaie pe stânci, îsi netezesc penele, pândesc noaptea care vine odata cu sobolanii. Fara zgomot si fara treaba, un pic trufase. Dar n-a fost asa dupa vizita de asta-seara. Acum fac taraboi, ca si cum ar discuta despre adevarata semnificatie a gunoiului.
Si câteva date despre Aris Fioretos: s-a nascut în 1960 la Göteborg si a copilarit la Lund. Este fiul unui tata grec emigrat în anii ’50 din motive politice si al unei mame austriece. A debutat în 1991 cu un volum de proza poetica, Delandets bok (Cartea împartasirii), iar de-a lungul vremii a publicat eseuri, proza scurta, convorbiri.
Romanele lui Aris Fioretos s-au bucurat de mare succes si l-au impus drept unul dintre cei mai importanti prozatori suedezi contemporani: Stockholm Noir (2000), Sanningen om Sascha Knisch (Adevarul despre Sascha Knisch, 2002), Der siste greken (Ultimul grec, 2009). Cel mai recent roman al sau, Mary (2015; Humanitas Fiction, 2017), a fost premiat atât în Suedia, cât si în Germania. Cartile sale au fost traduse în peste zece limbi.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii