În urma cu aproape 20 de ani, o echipa de arheologi condusa de profesorul american Jeffrey K. Wilkerson, de la National Geographic Society a ajuns în comunitatea din El Pital, care avea sediul municipal la Martinez de la Torre, regiunea Veracruz, Mexic. Arheologii si-au manifestat interesul de a studia aceasta comunitate, în contextul informatiilor persistente referitoare la posibila existenta în zona a unor vestigii ce ar fi putut reprezenta ruinele unor vechi piramide.
De atunci, unele studii de teren au permis descoperirea urmelor unor locuinte vechi, apartinând unei foste culturi, astazi necunoscuta, Totonaca, dar si la fel de putin cunoscutei culturi Nahua. Aceasta, desi limba lor probabil se afla la originea tuturor dialectelor vorbite ulterior în America centrala (nahuatl).
Descoperirea unei „verigi lipsa”
Înainte de descoperirea acestei culturi situate pe tarmurile Golfului Mexic, se spunea ca e vorba despre cea mai mare descoperire arheologica înregistrata pâna în prezent în Mexic, dupa localizarea ruinelor lui El Taijin în anul 1785. Datate anterior acestuia din urma, ruinele respective erau considerate „veriga lipsa” dintre culturile înaltelor platouri din apropierea Golfului Mexic.
El Pital nu numai ca putea fi considerat „veriga lipsa” dintre culturile înaltelor platouri si ale Golfului Mexic, ci si descoperirea cea mai importanta din lumea prehispanica. Dincolo de faptul ca El Tajin se afla doar la 65 km de locul unde a fost gasit portul în discutie, El Pital constituie evidenta ca aceasta zona maritima avea o importanta majora, ce protejeaza o mare cantitate de informatii despre dezvoltarea, în paralel, a populatiei urbane si a naturii.
Inginerie agricola si urbana de nivel înalt
Primele investigatii întreprinse de prof. Wilkerson si echipa sa de arheologi sugereaza ca acest vechi complex arheologic, în prezent acoperit cu livezi de portocali, lamâi si lanuri de porumb si care va avea nevoie de cel putin o suta de ani pentru a fi scos din nou la lumina, avea un sistem de agricultura intensiva compus dintr-un sistem de rîuri artificiale care înconjurau terasele pe mai mult de 100 de kilometri patrati.
Terasele erau înconjurate de apa sarata care avea acces la apa dulce via canale artificiale, pentru consumul cotidian si care reprezentau un model urban si agricol integrat.
El Pital a fost anterior lui El Tajin, deoarece civilizatia sa s-a dezvoltat între anii 900 si 300 î.Hr., constituind si fosta limita a unui coridor cultural ce se întindea de la Teotihuacan, la circa 53 km de Mexic, pâna la Statul de Nord Veracruz si la Golful Mexic. Aceasta veche fortareata care include cel mai mare templu din acest oras prehispanic cu volumul de aproximativ 72.000 de metri cubi a fost umplut cu noroi, apoi acoperit cu un amestec de ierburi si apa. Wilkerson este de parere ca acest sit arheologic din El Tajin – unde se lucreaza din 1940, dar fara mare succes – era locuit de mai multe grupuri în perioada crearii lor, o populatie care ar fi putut fi Huasteca si Totonacii, ceea ce a conferit orasului un caracter multietnic.
De asemenea, se crede ca în El Pital traiau comunitati de origine Nahua. Populatie aflata la originea limbii nahuatl, cea mai raspândita în America Centrala, fiind vorbita de azteci, dar vorbita si azi, chiar daca deriva din multiple dialecte.
* * *
Cetatea El Tajin, creata în epoca lui Iisus Hristos, a fost distrusa de un incendiu si abandonata în jurul anului 1100 sau mai devreme. A fost însa locuita de circa 17 populatii pâna în secolul al XV-lea, când în zona si-au facut aparitia sângerosii conchistadori ai lui Hernando Cortez. De notat insolitul fapt ca la El Pital a fost localizat primul spital pentru indieni din Mexic, construit între anii 1540 si 1550, dar de a carui existenta s-a aflat abia în 1992…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii