Cetatea Gibraltarului reprezinta o locatie strategica de mare importanta pentru navigatia pe Marea Mediterana si rivalitatea dintre Spania si Marea Britanie a cunoscut un apogeu prin asediul din anii 1778-1783. Dar tentativa spaniolilor nu a avut succes. Gibraltarul a fost al vizigotilor, apoi al maurilor si, din secolul XV, al Spaniei. Dar în anul 1704, în timpul Razboiului de Succesiune al Spaniei, o alianta britanico-olandeza a capturat „Strategica Stânca”.
Prin Tratatul de la Utrecht din 1713, Gibraltarul trece în posesia Marii Britanii si de atunci spaniolii au încercat mereu sa recupereze acel teritoriu. Dupa un asediu ratat în 1727, doua tari au fost gata sa-si uneasca fortele pentru a-i îndeparta de britanici.
Britanicii pastreaza „Stânca”
Franta, care avea si ea ceva de împartit cu Coroana britanica (teritorii în America de Nord si în Indiile de Vest), a facut o alianta cu Spania (vechiul dusman) prin Tratatul de la Aranjuez, în 1779. Ambele tabere voiau sa profite de angajarea Marii Britanii în Razboiul de Independenta al SUA (1775-1783).
Prilejul era excelent pentru spanioli, pentru ca numarul soldatilor era net superior celor britanici ramasi sa pazeasca cetatea Gibraltarului. Astfel în prima faza a asediului, în 1779, Franta si Spania au realizat prin flotele lor o blocada dinspre mare a „Strategicei Stânci” si nu au uitat nici posibilitatea de aprovizionare a asediatilor de pe uscat. Au facut forturi si garnizoane pentru a lasa sa plece doar copiii si bolnavii din cetate. Numai ca atacatorilor nu le-a mers planul, caci au subestimat capacitatea de lupta pe mare a britanicilor.
Astfel, amiralul George Rodney a capturat un convoi spaniol (1780) si apoi a învins flota spaniola stationata la Capul Sf. Vincent (sudul Portugaliei). Eroicul amiral a ajuns la Gibraltar cu provizii si peste o mie de ostasi, în primavara lui 1780.
A doua lovitura de maestru data asediatorilor a fost incursiunea ultrarapida a viceamiralului George Darby, în aprilie 1781, care a reusit sa treaca de flota spaniola din Golful Gibraltarului cu 29 de nave, care au asigurat din nou aprovizionarea garnizoanei britanice asediate.
În consecinta, cele doua forte aliate s-au decis sa bombardeze cetatea, sperând s-o distruga totalmente. Tactica înfometarii nu dusese la nici un rezultat. Numai ca gigantica artilerie navala franco-spaniola si cea terestra s-a lovit de o inventie exceptionala a englezilor. Inginerul George Frederick Koeler inventase un tun care putea trage în jos, de la capatul unui plan înclinat. În consecinta, fortele aliate s-au vazut atacate de pe mare de rapidele nave engleze, iar dinspre cetate de un tun eficient. În timpul ostilitatilor, britanicii nu uitau nici aprovizionarea, nici suplimentarea fortelor militare.
Un vis spulberat
În februarie 1783, asediul a încetat. Spania si Marea Britanie au început negocierile, dar britanicii au ramas cu Gibraltarul, iar spaniolii au primit Minorca si unele teritorii în Indiile de Vest. Importanta „Stâncii Strategice” a crescut enorm o data cu deschiderea Canalului de Suez. Spaniolii au vrut mereu sa recapete „Stânca”, dar nici Franco nu a reusit, iar populatia locala a votat pentru Coroana britanica.
PAUL IOAN
Comentarii