Ultimul suveran roman care a domnit peste ambele „jumatati” ale Imperiului Roman (de apus si de rasarit) a fost Flavius Theodosius Augustus, care s-a nascut la 11 ianuarie anul 347, la Cauca, Galicia, Spania. Era fiul ofiterului veteran Theodosius cel Batran. Mama sa s-a numit Thermantia.
Educatia militara si-a desavarsit-o însotindu-si tatal în luptele contra rebelilor din varii provincii romane, si mai ales în Britania. În anul 373 devine guvernator al provinciei Moesia Superioara remarcandu-se prin stingerea ostilitatilor dintre triburile sarmatilor si alemanilor. A fost numit si comandant militar („dux”) în regiunea „Dunarii de jos„. Afland despre caderea în dizgratie si executarea tatalui sau, Theodosius se retrage în Spania.
Între 364 si 375, Imperiul Roman a fost condus de doi co-împarati, Valentinian I si Valens. Dupa mai multe tulburari politice si dupa dezastruoasa Batalie de la Adrianopole (victoria gotilor asupra romanilor), Theodosius este chemat de împaratul Gracian sa preia comanda armatei Iliriei. Atunci a devenit, de facto „co-Augustus” al Imperiului Roman de Rasarit. Era anul 379. Au urmat numeroase lupte interne pentru putere, iar Theodosius a fost nevoit sa lupte împotriva uzurpatorilor folosindu-si cei doi fii, Arcadius si Honorius. Dupa uciderea ultimului uzurpator, Eugenius, Theodosius a devenit de jure si de facto împarat al celor doua imperii romane. Era anul 392.
O contributie importanta a avut Theodosius I, numit si „cel mare”, la stabilizarea crestinismului în Imperiul Roman. Decretele sale religioase statuau ca religia crestina este religie de stat. În ultimii ani ai vietii el a autorizat distrugerea templelor pagane si toate altarele zeilor romani. El a ordonat si încetarea jocurilor olimpice antice, tocmai din cauza venerarii unor zei de catre atleti.
Theodosius a murit în anul 395 si a fost înmormantat la Constantinopole (Imperiul de Rasarit). Succesorii sai au fost Arcadius (Est) si Honorius (Vest). Cele doua ramuri ale imperiului nu s-au mai reunit niciodata, în pofida tentativei împaratului Zeno („Henoticon”, adica „actul unirii”), din anul 482. Persecutiile contra ereticilor au continuat cu violenta.
PAUL IOAN
Comentarii