In aceasta epoca a „blockbuster”-elor cinematografice montate parca pe banda rulanta, a ideilor reciclate si a aversiunii fata de originalitate, este usor sa uitam ca unele dintre cele mai mari performante din lumea filmului au avut la baza marete idei aparent imposibile, premise riscante si transpuneri in practica neconventionale. Vizionari atrasi de risc, precum Stanley Kubrick, Christopher Nolan sau James Cameron si-au propus si au reusit sa duca filmele la noi niveluri epice si tehnologice. Unele dintre proiectele de acest gen – despre care vom discuta in continuare – au reusit, altele au dat gres, dar toate au dovedit o ambitie nebuneasca in depasirea limitelor.
Metropolis (1927)
Bizarul film mut, realizat de Fritz Lang intr-un stil expresionist releva duelul de clase intr-o societate distopica a viitorului, constituind o socanta premonitie a realitatilor care aveau sa cuprinda Germania peste doar cativa ani. Realizat cu o meticulozitate de artizan, incarcat de simboluri si mult discutat, de aproape un secol, de critica de specialitate, Metropolis a fost unul dintre primele filme science-fiction impregnate de un mesaj filosofic si social deosebit de puternic.
Ben-Hur (1959)
Perfectionistul regizor William Wyler a cucerit laurii, la decernarea Oscarurilor din 1959, printr-un film cum nu se mai vazuse pana atunci. Epopeea istorica avandu-l ca protagonist pe chipesul Charlton Heston a fost, la acea data, cel mai scump si mai elaborat film din cate fusesera realizate vreodata. Secventa intrecerii de care, pentru a carei transpunere scenica s-au realizat tehnici revolutionare la acea vreme, constituie si astazi, pentru critici si cinefili deopotriva, una dintre cel mai captivante si mai impresionante momente din istoria cinematografului.
2001: O odisee spatiala (1968)
De jumatate de secol, capodopera lui Stanley Kubrick nu inceteaza sa ne fascineze. Ea reflecta, de fapt, in doar cateva zeci de minute, intreaga istoriei a omenirii, de la zorii intunecati ai civilizatiei la o calatorie incarcata de simboluri catre spatiul cosmic. Filmul, desi realizat cu efecte speciale care astazi starnesc cel mult un zambet condescendent specialistilor de la Hollywood, a schimbat intregul peisaj al genului science-fiction, dovedind lumii ca acest gen aparent „de nisa” poate fi infuzat cu teme filozofice subtile, dar pregnante, precum scopul existentei omului pe Pamant, evolutia, inteligenta artificiala si destinul inevitabil.
Matricea (1999)
Vizionarii frati Wachowski au surprins si socat audientele cu aceasta pelicula, prezentand inspaimantatoarea perspectiva ca omenirea sa nu fie decat o „plasmuire” a propriilor minti ale oamenilor, iar libertatea noastra de a decide si actiona sa fie, de fapt, o forma de sclavie virtuala de care nu suntem constienti. Cel mai remarcabil moment al filmului este zborul incetinit al unui glont, realizat prin filmarea panoramica in „slow motion”.
Avatar (2009)
Patrunzand pe taramuri pana atunci neexplorate, in domeniul tehnologiei stereoscopice 3D, aceasta saga extrem de costisitoare pusa la punct de James Cameron aduce in fata spectatorului uimit minunatul univers al planetei Pandora, exploatata nemilos pentru valorosul sau mineral, „unobtaniu”. Desi nu a avut in distributie nume mari ale Hollwood-ului, pelicula a devenit rapid productia cu cele mai mari incasari din istoria filmului, sfidandu-i pe cei care pariasera pe esecul acestui proiect vizionar.
Atlasul norilor (2012)
Inspirat de romanul omonim al lui David Mitchell, filmul a fost realizat si regizat de fratii Wachowski si Tom Tykwer. Beneficiind de efecte speciale complicate si de un fir epic fascinant, filmul a fost un succes, chiar daca unul venit cu mare greutate – bugetul de 100 de milioane de dolari fiind obtinut in urma unor eforturi supraomenesti depuse de fratii Wachowski pentru a dobandi sponsorizari, in conditiile in care studiourile Warner Bros nu contribuisera decat cu 20 de milioane de dolari. Folosind o pleiada de actori mari – Tom Hanks, Halle Berry, Hugo Weaving si multi altii – care au jucat roluri multiple, in povesti conectate tematic, dar intinse de-a lungul secolelor, Atlasul norilor a reprezentat o creatie infricosator de ambitioasa la aproape orice nivel.
12 ani de copilarie (2014)
Turnat pe o perioada de 12 ani, acest film independent, realizat de Richard Linklater, urmareste evolutia unui baietel pe nume Mason (interpretat de Ellar Coltrane), intre 6 si 18 ani. In tot acest timp, regizorul a scris si dezvoltat scenariul pe masura trecerii timpului, folosind filmarile anterioare pentru a imagina scene viitoare. Acest stil unic in istoria cinematografiei i-a permis regizorului sa pastreze aceiasi actori de-a lungul filmarilor, fara sa fie nevoit sa distribuie alti actori in rolul personajelor si fara sa apeleze la efecte speciale pentru a-si imbatrani eroii.
GABRIEL TUDOR
Comentarii