Omagiu lui Visconti

          Alain Delon si Claudia Cardinale reprezinta unul dintre cuplurile celebre ale istoriei cinematografiei, gratie filmului „Ghepardul” semnat, în 1963, de regizorul Lucchino Visconti. Dupa aproape 40 de ani, cei doi actori, Alain Delon – care pe 8 noiembrie a împlinit 66 de ani – si Claudia Cardinale – în vârsta de 61 de ani – au reînviat, pentru o seara, faimosul cuplu Tancrede si Angelica.

          Alain Delon si Claudia Cardinale reprezinta unul dintre cuplurile celebre ale istoriei cinematografiei, gratie filmului „Ghepardul” semnat, în 1963, de regizorul Lucchino Visconti. Dupa aproape 40 de ani, cei doi actori, Alain Delon – care pe 8 noiembrie a împlinit 66 de ani – si Claudia Cardinale – în vârsta de 61 de ani – au reînviat, pentru o seara, faimosul cuplu Tancrede si Angelica. Nu pentru realizarea unui nou film, vreo continuare dupa patru decenii a inegalabilului „Ghepardul” de altadata, ci pentru a participa la o expozitie organizata la palatul Chigi d’Ariccia din sudul Romei, în memoria marelui regizor disparut în urma cu 25 de ani, Lucchino Visconti.
          Inaugurata pe 12 octombrie si intitulata „Scena printului: Visconti si Ghepardul”, expozitia, deschisa pâna în ziua de 13 ianuarie 2002, este gazduita de palatul aflat în apropierea resedintei papale de vara (Castelgandolfo), unde au fost turnate mai multe scene de interior ale capodoperei lui Visconti, inspirata dupa romanul lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa si încoronata cu trofeul „Palme d’Or” la Festivalul de la Cannes din 1963.
          Asa-numita „sala a femeilor frumoase”, unde sunt etalate 27 de portrete ale printeselor din familia Chigi, una dintre cele mai importante familii italiene, a devenit, pentru filmarile din 1962, biroul printului Salina, rol magistral interpretat de Burt Lancaster. Portretul în picioare al lui Burt Lancaster, simbol, pe ecran, al aristocratului sicilian, evident nu exista în realitate; biroul palatului este tapisat cu sute de carti rare si vechi, precum si o colectie de rochii fine si alte obiecte vestimentare de la sfârsitul secolului al XIX-lea, purtate de femeile din clasa nobilimii din Palermo. Rochii din tafta, catifea si matase, pentru toate ocaziile: pentru plimbari în timpul zilei, rochii de vara sau de primavara, crinoline, jupoane, bluze brodate, care de altfel l-au inspirat pe costumierul Piero Tosi, când a creat toaletele Angelicai. Interesant este ca punctul maxim de atractie în cadrul actualei expozitii dedicate lui Visconti este chiar somptuoasa rochie de organza alba, purtata de Claudia Cardinale în scena balului, unde danseaza cu printul. Secventa a fost filmata la palatul Ganci din Palermo. Întâlnirea cu… rochia de atunci i-a stârnit Claudiei Cardinale o vie emotie. Dupa aproape 40 de ani, actrita, îmbracata într-un taior-pantalon negru, de-o eleganta simpla, a zabovit cu gândurile ei, în fata rochiei de demult. Nu si-a ascuns profunda emotie si a declarat gazetarilor: „Lucchino este nemuritor. Lucrasem cu el si în „Rocco si fratii sai”. Pe-atunci eram o necunoscuta, abia venisem din Tunisia, nici macar nu vorbeam italiana, iar el era un maestru…”
          Sufrageria palatului Chigi a fost si ea folosita în „Ghepardul”, transformata însa în dormitorul cu pat fastuos – cel cu baldachin din catifea verde.
          Expozitia etaleaza deopotriva costume de ofiteri din armata lui Garibaldi, tunici rosii, precum si numeroase obiecte cu valoare documentara care au apartinut familiei autorului romanului „Ghepardul”: portrete ale familiei Tomasi, manuscrise, carti vechi si scrisori.
          La fel de emotionat ca si partenera sa din „Ghepardul”, Alain Delon i-a adus un omagiu regizorului care i-a deschis portile celebritatii. A amintit ca însusi Visconti era descendentul unei familii de nobili milanezi, iar filmul sau este fresca unei epoci: „Suntem aici din fidelitate fata de Lucchino si fata de trecut. Multumesc tuturor în numele lui.”
          Pentru a elogia o data în plus pe marele regizor, în perioada 1-9 septembrie, la palat vor fi proiectate câteva dintre cele mai mari filme ale lui Visconti: „Senso” (1954), „Rocco si fratii sai” (1960), „Ghepardul” (1963), „Caderea zeilor” (1969), „Moarte la Venetia” (1971), „Ludwig” (1973), „Grup de familie într-un interior” (1975), „Inocentul” (1976).