Biserica Sf. Nicolae – Dorobantia

          Printre locasurile vechi si cunoscute ale Craiovei trebuie amintita aceasta biserica, aflata în apropierea Catedralei Mitropolitane Sf. Dumitru si a bisericii Maica Precista de la Dud.

          Printre locasurile vechi si cunoscute ale Craiovei trebuie amintita aceasta biserica, aflata în apropierea Catedralei Mitropolitane Sf. Dumitru si a bisericii Maica Precista de la Dud. Mahalaua Dorobantia este atestata la 1746, când orasul a fost împartit în circumscriptii. Numele ei, trecut alaturi de cele ale altor cartiere, aminteste componenta ostaseasca a locului. Aici îsi aveau locuintele dorobantii si tot aici au fost încartiruite trupele turcesti de ocupatie între 1848-1851. Pisania veche a bisericii, sau alte documente care ar putea stabili cu exactitate anul de constructie, nu exista si catagrafiile nu prezinta nici o garantie în acest sens, dând date diferite. Totusi cea din 1813-1815 aminteste biserica, fiind construita de „Constantin judetu biv clucer za arie”. Mineele bisericii îl mentioneaza drept ctitor pe Constantin Fotescu, cel care a construit si Maica Precista de la Dud. Notita respectiva cu adaugirile ei, din data de 30 septembrie 1782, ne îndreptatesc sa credem ca acest Constantin Fotescu si Constantin judetu sunt de fapt aceeasi persoana. În ceea ce priveste data constructiei pare, asa cum reiese din mai multe minee, sa fi inceput chiar înainte de 1778, dar la 1781 ctitorul ei moare, lasând terminarea bisericii în grija fiului sau Dumitrache Fotescu, mort si el de timpuriu în 1793. La 1793 era însa cladita în întregime din zid de catre „Gherasie ieromonahul, Constantin Anastasie, Constantin Bacanu si Olimpia monahia”.
          În 1802 biserica ajungând în ruina, iznaful pescarilor o cere pentru sarbatorirea hramului lor, drept care li se acorda, acestia facând serios reparatii. Dupa cutremurul din 1838 locasul sufera din nou mari stricaciuni, fiind reparata, învelita si zugravita de „Ionita Stoicescu si rafetul pescarilor”. În 1863 se fac aici reparatii radicale. Se desfiinteaza pridvorul, se uneste naosul cu pronaosul iar turla de zid este înlocuita cu una din lemn, facându-se astfel sa se creada ca biserica a fost cladita în 1863. Se pare ca tot atunci s-a darâmat si clopotnita de zid.
          O alta reparatie mare s-a facut în 1907-1908 iar restaurarea din 1943 i-a dat forma de astazi. Acum s-a ridicat tâmpla de zid, care a înlocuit-o pe cea de lemn, s-a adaugat pridvorul, a fost consolidata intreaga biserica si i s-a facut un soclu de ciment de jur-împrejur, lucrarile fiind realizate dupa planurile arhitectului I.Atanasescu. În 1947-1948 interiorul a fost pictat de Bârneanu, Gheorghe Tudor si zugravul Gh.Listeveanu din Craiova, monumentul ramânând o dovada a credintei profunde a enoriasilor si tuturor locuitorilor orasului.