Primul Razboi Mondial, unul dintre cele mai sangeroase conflicte din istorie, a fost caracterizat, pe Frontul de Vest, printr-o lupta pozitionala, care a facut ca Franta si Marea Britanie sa trimita neincetat val dupa val de atacuri impotriva transeelor germane, cu pretul pierderii de sute de mii de vieti omenesti.
De exemplu, doar in prima ora a bataliei de la Somme, britanicii au pierdut mai multi soldati decat americanii in toata debarcarea din Normandia (6 iunie 1944), iar armata franceza a fost macinata, pierzand zilnic mii de oameni.
Apoi, in primavara anului 1917, dupa aproape trei ani de lupte inversunate, s-a intamplat ceva nemaivazut vreodata pe campurile de bataie: armata franceza a intrat in greva! Soldatii s-au asezat in transee si au refuzat sa mai poarte vreun atac sinucigas, ordonat de generali. Revolta a fost ascunsa cu disperare de guvernele francez si britanic si chiar si astazi istoricii nu cunosc intregul tablou al situatiei.
De la ce a pornit aceasta revolta? Pe 16 aprilie 1917, proaspat numitul comandant al armatei franceze, generalul Robert Nivelle, a decis lansarea unui asalt masiv la Chemin des Dames; desi i s-a transmis ca spionii germani ii aflasera planurile, Nivelle nu a dat inapoi. Rezultatul? In nici o ora, 30.000 de soldati francezi erau ucisi de focul mitralierelor germane. Mai mult, germanii se retrasesera in al doilea rand de transee, iar barajul de artilerie francez nu le provocase nici macar o victima! Atacurile au continuat, timp de zece zile, la capatul carora pierderile franceze s-au ridicat la 120.000 de morti sau disparuti. Pentru multi militari francezi, a fost picatura care a umplut paharul.
Pe 3 mai, Diviziei 21 a armatei franceze i s-a ordonat sa lanseze un nou atac. Dar soldatii au refuzat sa iasa din transee. Comandantii au ripostat brutal, ucigand, dupa o judecata sumara, capii razvratitilor si trimitand cativa soldati pe Insula Diavolului, in Guyana. Pe 5 mai, Divizia 21 a iesit la atac si a fost masacrata. Vestea despre razmerita s-a extins rapid. Curand, si alte unitati au refuzat sa mai lupte, ba unele chiar s-au retras de pe front.
Mesajul transmis generalilor de liderii alesi ai soldatilor a fost clar: „Nu vom parasi transeele, dar nici nu vom mai lansa atacuri sinucigase. Fritii nu vor trece de noi.” Au urmat si alte doleante: permisii mai dese, mancare mai buna, ba chiar revendicari de ordin politic – oprirea imediata a acestui „razboi imperialist”. Unele unitati, insufletite de victoria Revolutiei din Rusia, au format „Consilii ale Soldatilor” (imitand Sovietele din Rusia), au ridicat steagul rosu si au inceput sa cante Marsilieza.
Politicienii si generalii francezi si britanici erau ingroziti, temandu-se ca va urma o revolutie generalizata in transee. In special britanicii se temeau ca nu vor mai putea pune baza pe armata franceza si au depus eforturi disperate de a ascunde revolta. Intr-adevar, germanii nu au stiut niciodata ce se intampla in transeele franceze – probabil ca, daca ar fi stiut, ar fi atacat masiv si razboiul ar fi fost decis in favoarea lor.
Pentru a calma tensiunile, guvernul francez l-a demis pe Nivelle si l-a numit in locul lui pe popularul general Petain. Acesta a inceput sa acorde permisii si s-a ocupat personal de imbunatatirea conditiilor de pe front, promitand ca nu vor mai exista asalturi frontale pana la venirea trupelor americane (abia intrate in razboi).
GABRIEL TUDOR
Comentarii