Fiica a cardinalului Rodrigo Borgia (c. 1431-1503), care va deveni mai tarziu papa Alexandru al VI-lea si al uneia dintre numeroasele amante ale acestuia, Vannozza Cattanei, care era si mama celor doi frati mai mari ai Lucreziei, Cesare si Giovanni, Lucrezia s-a nascut la Subiaco, langa Roma, si a primit inca din frageda copilarie o educatie aleasa, stiind la perfectie mai multe limbi, printre care franceza, latina si greaca.
Desi nu era inca nici macar o adolescenta, a fost logodita de tatal ei cu un nobil, apoi cu altul, spre a fi data de sotie, in cele din urma, lui Giovanni Sforza, un barbat cu 15 ani mai mare. Cativa ani mai tarziu, cand Rodrigo Borgia devenise deja papa, casatoria fiicei lui nu i s-a mai parut avantajoasa, asa ca suveranul pontif a anulat-o, pe motiv ca „mariajul nu s-a consumat”, trimitand-o pe Lucrezia la manastire.
Totusi, tanara avusese deja parte de placerile vietii, caci, pe 27 decembrie 1497, cand mariajul a fost anulat, ea era insarcinata in sase luni. Copilul, un fiu pe nume Giovanni, a fost nascut in secret, prilej pentru opinia publica sa speculeze ca el era rodul unui groaznic incest, comis de tanara chiar cu tatal ei.
Pentru a proteja onoarea Lucreziei, papa a proclamat ca nu era copilul ei, ci al fratelui ei, Cesare, si tanara a fost maritata cu Alfonso de Aragon, fiul regelui Neapolelui. Cei doi au avut un fiu, dar, pe 18 august 1500, nefericitul Alfonso, care statea in calea noilor planuri de alianta ale papei, a fost asasinat. Lucrezia a fost data de sotie unui alt Alfonso, ducele de Ferrara, cu care a avut o casnicie mai de durata, si mai multi copii, majoritatea morti in frageda pruncie.
Dupa moartea tatalui ei, viata Lucreziei s-a linistit si ea a devenit o patroana a artelor la Ferrara. In 1512, s-a retras din viata publica si, pe 24 iunie 1519, la zece zile dupa ce nascuse o fetita, moarta la nastere, Lucrezia Borgia a murit, la nici 40 de ani.
GABRIEL TUDOR
Comentarii