Nu de putine ori, destinele unor artisti mai mult sau mai putin cunoscuti includ episoade ce depasesc granitele lumii noastre obiective si rationale.
Acel „daimon” pe care il putem numi la fel de bine (dar mult mai pasnic si mai putin incarcat de simboluri) „inspiratie” realizeaza la un moment dat o conexiune miraculoasa intre lumea materiala si celelalte lumi, nevazute, spulberand totodata timpul si spatiul. Revelatii, viziuni, premonitii – iata doar cateva notiuni strans legate de autori si opere artistice devenite repere de cultura, civilizatie, dar si demonstratii de natura estetica ale coexistentei dintre real si non-real.
Voci din eter
Acum opt decenii, in 1939, faimosul pictor francez Fleury-Joseph Crépin a auzit niste voci care i-au transmis un mesaj bizar, initial greu de explicat: „Vei picta 300 de tablouri si in ziua aceea razboiul va lua sfarsit! Dupa razboi vei face alte 45 de tablouri si lumea va fi pacificata.” In scurt timp, oficial pe 1 septembrie, a izbucnit al Doilea Razboi Mondial. Numai ca in acel moment Crépin nu avea o opera artistica. Practicase mai multe meserii, de la cea de fantanar sau comerciant de diverse obiecte din metal si instalator, pana la cele de terapeut-telepat, muzician si spiritist.
Totusi, el s-a apucat de lucru, dupa cum ii dictasera vocile din eter, numerotand riguros fiecare dintre tablourile pictate intr-un stil particular cu totul tulburator. A terminat a 300-a lucrare in ziua de 7 mai 1945. In aceeasi zi s-a semnat capitularea totala si neconditionata a Germaniei naziste, care consfintea in mod oficial incheierea marii conflagratii. Din pacate, putini au stiut ori cunosc astazi faptul ca un om nebeligerant fusese, intr-un mod cu totul neobisnuit, „contabilul” zilelor macelului planetar. Pana in anul 1948, cand a murit, acesta a mai lucrat la 45 de picturi (asa-numitele „tableaux merveillieux”), dar doua au ramas neterminate. Probabil acesta era un indiciu ca ideea „pacificarii lumii” a ramas la stadiul de deziderat.
Noua ani de eternitate
Desi Crépin nu era nicidecum scolit in domeniul artelor plastice si a inceput sa picteze la o varsta la care majoritatea ilustrilor sai confrati nu doar cunoscusera consacrarea, ci deja plecasera dintre cei vii – 63 de ani –, el s-a remarcat rapid, cu o forta incredibila, fiind aproape automat integrat in elita acestei nobile meserii. Insusi marele critic si mecena André Breton i-a acordat girul sau si l-a inclus intre suprarealistii de referinta ai veacului trecut. Totusi, apartenenta lui la un curent sau la altul e discutabila. Poate cea mai corecta incadrare ramane cea frecvent invocata, de pictor mediumnic, el avand asemenea calitati paranormale, datorita carora, printre altele, vindeca bolnavi la distanta, prin telepatie.
Tablourile lui Crépin respecta intr-un mod aproape socant o anume simetrie a formelor si a paletei cromatice, de o vitalitate devastatoare. Desi critica a mentionat rareori acest amanunt, ele ascund realmente elemente de magie sau, daca vreti, de parapsihologie, trimiterea la simbolistica si rolul activ al mandalei fiind evidenta. Utilizarea cu obstinatie a motivelor „perlate” si recursul la detalii extrem de minutioase fac ca, dincolo de reprezentarea in sine (palate si temple, figuri umane si animale fantastice etc.), sa ne gandim la structura intima a materiei, care se supune unor reguli si armonii dincolo de rationamentul obiectiv. Tensiunea acestor imagini este echilibrata de armonia revendicata chiar prin modul lor de realizare: automatism dictat de ghizii spirituali si de ingerii pazitori. Iar ca o incununare fireasca a acestui destin artistic fabulos, la moartea sa, Crépin a luat cu el in sicriu toate schitele realizate in cei numai noua ani de creatie autentica.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii