Eleganta si impunatoare, Manastirea Alcobaça din Portugalia, situata in inima provinciei Leira, este prima construita in stil gotic din intreaga tara. Asezamantul, aflat la 220 kilometri de Lisabona, are o istorie lunga si framantata. Constructia ei a inceput in anul 1178 ca urmare a hotararii primului rege al Portugaliei, Alfonso Heniques (1109-1185).
Manastirea este o copie a Abatiei Claraval din Franta, locul de nastere a Ordinului Cistercian si lucrarile au fost executate sub atenta supraveghere a cunoscutului abate predicator Bernard de Clairvaux, canonizat ulterior. Calugarii cistercieni au aparut in Portugalia prin intermediul nobililor francezi care au ajutat armata de aici in lupta impotriva maurilor, incheiata in 1147 cu victoria de la Santarem. Calugarii ordinului, 999 la numar, erau numiti „calugarii albi” si s-au stabilit aici dominand abatia vreme de 600 de ani pana in anul 1883 cand au fost obligati sa se retraga din tara. Odata cu disparitia Ordinului, manastirea, cea mai mare din tara, este scoasa la licitatie si multe dintre anexele ei devin scoli, case de cultura si teatru, sedii de banci, primarie, posta, cantina si inchisoare.
Intre anii 1929-1952 au-toritatile declanseaza un vast program de reparatii si restaurari redand complexului stralucirea de odinioara, iar in anul 1989 a fost inregistrata in patrimoniul UNESCO.
Cu toate ca de-a lungul vremii a suportat multe prefaceri si adaugiri suferind diferite influente europene, frumusetea monumentului ramane nealterata iar stilul baroc este cel care predomina.
Nava are 106 metri lungime si o lumina roz patrunde prin ferestrele inalte si inguste. Pe langa multimea statuilor si ornamentelor structurale, se remarca in mod deosebit cateva incaperi ale catedralei. Pornind dinpre altar spre iesire, in spatele acesteia este noua sacristie aflata in partea dreapta, strajuita de statuia Fecioarei. Din pacate cutremurul din 1755 i-a provocat mari stricaciuni, ramanand in picioare numai atriumul si porticul ce inconjoara curtea interioara, reconstruit in 1770.
Capela raclelor, inceputa in 1664 si terminata in 1678, in stil baroc, contine 89 de racle aurite, asezate atent in rastele cu motive ornamentate, in care isi dorm somnul de veci calugari cistercieni.
Impresionanta este Sala Regilor decorata cu statui si panouri de azuelos (faianta lor albastra). Din pacate multe statui au fost decapitate de soldatii lui Napoleon. Sala se afla in partea stanga a intrarii principale si de aici se ajunge in gradina manastirii.
Remarcabil este si Panteonul Regal proiectat de Guilherme Elsdeu in 1752 in stil neogotic in vederea depunerii mormintelor regale si terminat in 1782 de maestrul calugar Manuel de Mendonca, aflat in fata Altarului Sfantului Bernard. Acesta contine un set de sculpturi de teracota policroma. In centru este expus un grup statuar reprezentandu-l pe Sfantul Bernard inconjurat de calugari cistercieni, care plang moartea sa. Deasupra, intr-o cununa boltita, sunt reprezentati heruvimii si serafimii care il glorifica. Altarul a fost realizat de calugarul Barristas, reprezentant de frunte al barocului portughez si in afara, in stanga, se afla mormantul lui Don Pedro si o statuie a Fecioarei.
In transeptul bisericii, aproape de altar, sunt piesele de rezistenta ale edificiului: mormintele lui Pedro I si cel al lui Ines de Castro, pentru ca manastirea nu este doar un edificiu impresionant ci si depozitarea unei mari si neobisnuite povesti de dragoste.
Cronicile spun ca regele Pedro I (1320-1367) a fost obligat de tatal sau, Alonso al IV-lea sa se insoare in 1339, conform obiceiului vremii, cu o femeie de rang inalt, Constantza de Castilia. Tanarul s-a indragostit fulgerator de o tanara din suita printesei, Ines. Intre cei doi s-a nascut o relatie amoroasa secreta. In 1349 Constantza a murit la nasterea viitorului rege Ferdinand I.
Pedro a refuzat sa se mai casatoreasca si a continuat legatura cu Ines cu care a avut trei copii. Dupa doi ani se casatoresc, lucru care il infurie cumplit pe regele Alonso. Sfatuit de ceilalti curteni, o ucide pe Ines, lucru care duce la un razboi devastator intre cei doi, incheiat cu un acord intre tata si fiu. Dupa doar sapte luni Alonso moare iar Pedro, ajuns rege, isi scoate iubita din mormant si expune trupul ei descompus intr-o sala in care toti curtenii sunt obligati sa vina sa-i sarute mana.
Idila lor este cea mai romantica poveste de iubire patimasa iar cele doua morminte in care se odihnesc sunt considerate cele mai mari sculpturi in piatra din secolul al XIV-lea din Portugalia.
IRINA STOICA
Comentarii