Exista anumite moduri de exprimare plastica cu o vechime mai mare sau mai mica, influentate sau nu de curente artistice ori de tendinte in evolutia societatii, care sfideaza limitarile cronologice si ne ofera mesaje estetice absolut magistrale, dincolo de timp.
Creatori greu de egalat si dificil de inteles in profunzimile mesajului transmis publicului, de talia unui Salvador Dalí (1904-1989) sau Hieronymus Bosch (1450-1516), se regasesc in stilul halucinant al unor pictori contemporani ce ies totalmente din canoanele artei vizuale obisnuite. Picturile psihedelice vin catre noi in stiluri diferite, de la designuri minimaliste cu culori contrastante pâna la geometrii fractale incredibil de detaliate, reprezentate cu grija in ulei.
Arta psihedelica se refera in general la arta generata si influentata de substante si de medicamente halucinogene, dar termenul se poate referi si la arta asa-numitei miscari anticulturale din anii 1960. Intr-o puternica sinestezie preponderent senzoriala, miscarea a fost strâns legata de muzica psihedelica din anii 1960 si a fost evidenta atât in afisele unor concerte, cât si in copertele discurilor.
Descoperirea controversatului LSD (drog cu puternice efecte halucinogene) si popularitatea ulterioara a acestuia ca agent care produce stari de constiinta modificate a stat la baza miscarii numite arta psihedelica.
Diversi creatori de afise din San Francisco au fost responsabili pentru lansarea miscarii de arta psihedelica in anii 1960, cum ar fi Rick Griffon, Wes Wilson si Victor Moscoso. Stilul psihedelic a atins apogeul in perioada cuprinsa intre 1966 si 1972, multe lucrari, evidente in special in afisele de concerte si evenimente, au reprezentat o paleta puternica de culori, de obicei de culori contrastante, impreuna cu litere ornate si vârtejuri calei-doscopice. Arta acestei perioade a re-flectat, de asemenea, influente Art Nouveau si victoriene.
Pe masura ce miscarea a progresat, multi alti artisti s-au aso-ciat cu stilul artistic al artei psihedelice, celebrul Salvador Dalí a devenit asociat cu stilul respectiv. Arta psihedelica continea de obicei elemente care au devenit componente majore ale stilului. Spiralele sunt deseori identificate usor in lucrari psihedelice, precum si cercurile concentrice, imaginea arhetipala a tunelului de lumina ori repetarea obsesiva de motive si simboluri.
Colajul este important pentru stilul psihedelic, astfel ca multe lucrari ar putea fi incluse in acest gen. Subiectul suprarealist reprezinta o alta componenta majora a acestui stil, iar anumite motive exotice se afla in centrul multor lucrari psihedelice, asa cum este acel „paisley” – linia serpuita imprimata pe anumite textile, a caror simbolistica atinge spatiul terestru, asocierile cu regnul animal, umanul si cerescul.
In continuare, prezentam succint doua opere de referinta care marcheaza inceputurile scurtei istorii a acestui mod de expri-mare artistica.
Toreadorul halucinogen – Salvador Dalí. Pictata intre 1968 si 1970, ramâne una dintre cele mai recunoscute picturi ale artistului. Având in vedere cronologia picturii, ne putem imagina ca utilizarea medicamentelor halucinogene poate sa fi furnizat o forma de inspiratie pentru ea. Dalí a negat, afirmând ca inspiratia sa a rezultat dintr-o metoda autodezvoltata pe care a numit-o „metoda critica paranoica”, totusi el a fost citat cu o afirmatie curioasa: „Toata lumea ar trebui sa consume hasis, dar o singura data”. Privind natura halucinanta a tabloului, Dalí transmite antipatia sotiei sale pentru luptele cu tauri, combinând simbolismul, iluzii optice si motivele instrainate.
Gradina Deliciilor Pamântesti – Hieronymus Bosch. Gazduita in Museo del Prado din Madrid din 1939, pictura lui Bosch de la inceputul secolului al XVI-lea (in urma cu 500 de ani!) este considerata cea mai valoroasa lucrare a sa. Tripticul este destinat citirii de la stânga la dreapta si il arata pe Dumnezeu prezentându-i Pamântul lui Adam si Evei (sectiunea stânga); o lume aparent domestica (sectiunea din mijloc); caderea societatii in condamnare si haos (sectiunea dreapta).
Etnobotanistul mistic american Terence McKenna pune inspiratia lui Bosch in aceasta panorama a paradisului pierdut pe consumul de ciuperci psihedelice. Nu insa aceasta este esenta artei evocate aici, dincolo de surse, de starile patologice strabatute de artisti, de insusi destinul lor strict individual, trebuie patruns in miezul semantic al mesajului artistic, deseori ocultat cu buna stiinta si extrase din el undele spirituale, asa cum ele sunt emanate de la inceputurile existentei omenirii.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii